Daniel 9:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Să știi și să-nțelegi, căci iată, De când porunca este dată Pentru a fi iarăși zidit Ierusalimul, negreșit, Și pân’ la vremea cea în care, Unsul (Mesia) va apare – Deci până la Cârmuitor – În curgerea vremurilor Sunt șapte săptămâni aflate. Când ele fi-vor încheiate, Urmează altele, sortite Piețele a fi zidite Și gropile. E vremea care Se va vădi de strâmtorare, Iar săptămânile acele Sunt șasezeci și două ele.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

²⁵ Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și reconstruire a Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte săptămâni și o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte săptămâni. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de necaz.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Să știi și să înțelegi că de la emiterea ordinului de restaurare și de reconstruire a Ierusalimului și până la Conducătorul uns (ca Rege), vor fi de șapte ori câte șapte perioade de timp; și apoi încă șaizeci și două de perioade de timp. Îi vor fi refăcute (Ierusalimului) atât piața, cât și șanțurile (de apărare). Dar aceste lucruri se vor întâmpla în vremuri de mare dificultate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Să știi și să înțelegi că, de la ieșirea cuvântului referitor la întoarcerea și la reconstruirea Ierusalímului până la conducătorul cel uns, sunt șapte săptămâni, iar timp de șaizeci și două de săptămâni vor fi reconstruite piața și șanțul în timpuri de oprimare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Să știi dar și să înțelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Cunoaște deci și înțelege: de la ieșirea cuvântului pentru așezarea din nou și pentru zidirea Ierusalimului și până la Unsul, Domnul, sunt șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni; ulița și șanțul vor fi zidite iarăși și în vremuri de strâmtorare.

Daniel 9:25 Iomraidhean Croise

Esdra 4:24

Ei trebuit-au să oprească Lucrarea Casei Domnului. N-au mai lucrat la Casa Lui, Până când Dariu, împărat, În Persia s-a ridicat Și până când, la-mpărăție, De doi ani el avea să fie.

Ioan 4:25

Când a sfârșit vorba Iisus, Femeia zise: „Ni s-a spus, Și știu dar, că la noi, sosește Mesia (El se mai numește Hristosul), iar Acesta poate, A spune lucrurile, toate.”

Ioan 1:41

Îndată, a plecat să-l cate, Pe frate’ său. Când l-a aflat, Cu bucurie, i-a strigat: „Noi, pe Mesia, L-am găsit!” („Hristos”, înseamnă tălmăcit.)

Isaia 55:4

Printre popoare, l-am pus Eu, Martor să-Mi fie, tot mereu, Și cap și-apoi stăpânitor Al tuturor popoarelor.

Isaia 9:6

Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.

Miheia 5:2

Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.

Daniel 9:23

Atuncea când te-ai așezat Și-ai început de te-ai rugat, Acest cuvânt a și ieșit, Iar eu, degrabă, am venit Să ți-l vestesc, căci te vădești Iubit și scump precum că ești. De-aceea, la aste cuvinte, Acuma, tu să iei aminte, Să înțelegi vedenia Și tâlcul ce se află-n ea!

Daniel 8:25

El are ca să propășească Și are ca să izbutească În viclenii. De-aceea, el Inima-și va-ngâmfa astfel. Mulți dintre cei obișnuiți Ca să trăiască liniștiți, Vor fi pierduți atunci de el. Când va veni timpul acel, O să cuteze, mai apoi, Ca să pornească un război, Cu Domnul domnilor. Dar el Nu-nvinge în războiu-acel, Pentru că fi-va nimicit Fără să fi intervenit Vreo mână omenească. Iată –

Neemia 6:15

Trecut-au două’șicinci de zile Din ale lunii Elul file, Când zidul fost-a isprăvit. Cincizeci și două s-au vădit Zilele-n care am lucrat, Până când zidul s-a-nălțat.

Neemia 4:8

În urmă, ei se sfătuiră Și spre Ierusalim porniră, Gândind cu toți să se adune Spre a-i aduce stricăciune.

Neemia 3:1

Fusese Eliașib cel care, Pe-atunci, ajunse preot mare. Cu ai săi frați, el a pornit La lucru și au construit O poartă, cea „a oilor”. Când încheiară lucrul lor, Au sfințit poarta și-au adus Ușile-apoi, de i le-au pus. Ei au sfințit-o începând Din turnul Mea și ajungând La un alt turn, ce se vădea, Hananeel, că se numea.

Revelația 19:16

Pe coapsă și pe strai, scria Numele care Îl avea, Și-anume, „Domn al domnilor” Și „Împărat al tuturor”.

Revelația 1:5

Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,

Fapte 5:31

Pe-acel Iisus – aflați dar, voi – Că Dumnezeu L-a ridicat Cu-a Sa putere. L-a-nălțat Și L-a făcut Mântuitor Precum și Domn al tuturor, Ca pocăință-n acest fel, Să-i poată da, lui Israel; Și, de asemenea, iertare Pentru păcat, la fiecare.

Fapte 3:15

Vă spun, acuma, ca să știți, Că L-ați ucis pe-al vieții Domn. Dar Domnul, din al morții somn, Degrabă, L-a-nviat apoi; Iar ai Lui martori, suntem noi.

Marcu 13:14

„Iată că vă mai dau o știre: A „urâciunii pustiire”, Atunci când veți vedea că șade În locu-n care nu se cade – Cine citește să-nțeleagă Și-nvățătură să culeagă – Fugiți în munți, cei din Iudeea!

Matei 24:15

„De-aceea, voi când veți vedea, „În locul sfânt”, că va ședea „A urâciunii pustiire” – Despre aceasta, aveți știre De la prorocul Daniel – Să părăsiți locul acel,

Daniel 8:11

În urmă, el s-a înălțat Și a ajuns pân’ la cel care Peste oștire-a fost mai mare, Smulgându-i jertfa necurmată, Spurcându-i astfel totodată, Locul locașului său sfânt.

Psalmi 71:10

Vrăjmașii mei vorbesc de mine Și-așteaptă să le vină bine Să îmi ia viața. Se-ntâlnesc Și împotrivă-mi uneltesc,

Esdra 7:8

A cincea lună se-mplinea, Iar anu-a fost al șaptelea, De când ajunse ca să fie Pus Artaxerxe, la domnie. În acel timp, Ezra pornise Și la Ierusalim, venise.

Esdra 7:1

Când Artaxerxe stăpânea Peste întinsa Persia, Ezra, în țară, a venit. Al său părinte e numit Seraia. Spița neamului Arată că-i și fiul lui Azaria și Hilchia,

2 Samuel 15:25

David, către Țadoc, a spus: „Chivotul, vreau să fie dus Iar, în cetate, înapoi. Dacă voi căpăta, apoi, Trecere-n fața Domnului, Voiesc să văd, chivotul Lui, La locul său, unde a stat Cât, în cetate, m-am aflat. Dacă se-ndură Dumnezeu, Aici mă voi întoarce eu.

Efeseni 5:16

Răscumpărați vremea, căci ele, Adică zilele, sunt rele.

Fapte 8:30

Să îl ajungi!” El a fugit Și imediat l-a auzit Pe famenul ce-n car ședea, Că, pe Isaia, îl citea. Filip i-a zis: „Te-ai dumirit? Oare, din ceea ce-ai citit, Ceva, ceva, ai priceput?”

Matei 13:23

Sămânța ce a nimerit În bun pământ și a rodit – Încât o boabă, cum am spus, Alte o sută a adus, Iar alta, altele șaizeci Și cealaltă încă treizeci – Cu-acel om s-a asemănat, Care, atent, a ascultat Cuvântul și L-a priceput, Că-nțelepciune a avut.”

Neemia 4:2

El zise-n fața tuturor Fraților lui și-a oștilor Cari sunt ale Samariei: „La ce lucrează-acești Iudei Nepricepuți? Le-ngăduiți De a lucra nestingheriți? Credeți că, jertfe, vor aduce? Sau credeți că au să apuce Să termine ce-au început? Zidul va fi, din nou, făcut? Credeți, cumva, că vor putea Acești Iudei, viață, să dea Acelor pietre dărâmate, Arse de foc și-nmormântate Sub praful care s-a stârnit Și care-acum le-a învelit?”

Qohelet 3:3

Uciderile sunt venite La vremea lor, iar vindecarea Are un timp. Și dărâmarea Își are timpul anumit, La fel ca vremea de zidit.

Miheia 5:1

„Tu, ceată a Sionului Te strânge, în cetatea lui! Strângeți dar, rândul, v-adunați, Căci noi suntem împresurați! Lovit în față e acel Ce-l judecă pe Israel! Cu o nuia, s-a pomenit, Peste obraz, că e lovit!