Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Daniel 5:3 - Biblia în versuri 2014

3 Ai săi slujbași grabnic s-au dus, Și-apoi în față i-au adus Vasele cele minunate, Din aur, ce au fost luate Chiar de la Templul Domnului, Când jefuit-au Casa Lui – A Celui care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu. Templul acela, precum știm, Fusese la Ierusalim. Luară vasele acele Și-n urmă, au băut din ele Și împăratul și cei cari Erau slujbașii săi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 Așadar, au adus vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și împăratul împreună cu nobilii săi, cu soțiile sale și cu țiitoarele sale au băut din ele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Deci au adus vasele de aur care fuseseră luate din acel templu – din casa lui Dumnezeu care fusese în Ierusalim – și apoi regele, împreună cu invitații lui de onoare, cu soțiile lui și cu femeile concubine pe care le avea, au băut din ele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Atunci au adus vasele din aur, cele luate din templul casei Domnului care era în Ierusalím, și au băut din ele regele, nobilii săi, soțiile și concubinele sale.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai-marii lui, nevestele și țiitoarele lui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Atunci au adus vasele de aur care fuseseră luate din templul casei lui Dumnezeu care era în Ierusalim; și împăratul și mai marii săi, nevestele sale și țiitoarele sale au băut cu ele.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Daniel 5:3
11 Iomraidhean Croise  

Iar Nebucadențar, apoi, A luat pradă de război, Uneltele cele pe care Casa lui Dumnezeu le are – Cu tot ceea ce se găsea În visteria ce-o avea – Averea împăratului Și-a căpeteniilor lui.


De-aceea, împotriva lor, Și locuința morților Își va deschide a ei gură Și-și va lărgi, peste măsură, Gâtlejul, ca să se pogoare În ea, tot ce avea sub soare Sionul: a lui măreție, Neprețuita-i bogăție Și lumea sa gălăgioasă, Veselă, mândră și făloasă.


Ascultați strigătele lor, Cele ale fugarilor Cari Babilonu-l părăsesc Și care în Sion vestesc O răzbunare-a Domnului, Din pricina Templului Lui!


De cheful vinului prins, el – Slujbașilor – porunci le-a dat, Ca să-i aducă de îndat’, Vasele cele minunate – Din aur și argint lucrate – Ce le răpise tatăl lui, Tocmai din Templul Domnului, Pentru că Nebucadențar Tată-i era lui Belșațar. Templul acesta, precum știm, Fusese la Ierusalim. A cerut vasele acela, Cu gândul ca să bea din ele El, precum și aceia cari Se dovedeau a fi mai mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui.


Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!


Au băut vin și-au lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Au lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, În piatră sau în lemn, ciopliți.


N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.


Aprinderea i se-ndoiește, Încât măsura depășește Și-astfel se face vinovat Căci a ajuns de și-a luat Puterea lui, drept dumnezeu, Și-n ea se sprijină mereu!”


„Dar voi, însă, Îl pângăriți, Pentru că iată cum vorbiți: „Spurcată-i masa Domnului! Ce se aduce-n fața Lui Este mâncare fără preț Și vrednică e de dispreț!”


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Pe vremea când nu s-a aflat, În Israel, vreun împărat, Trăia un om, de neam Levit. Omul acel a locuit În muntele pe care-l știm Că este al lui Efraim. O țiitoare, el avea; Din Betleem fusese ea.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan