2 În urmă, Nebucadențar, La slujitori, le-a poruncit Ca să-i adune, negreșit, Pe cei cari sunt îngrijitori, Cârmuitori sau dregători; Ia mai chemat și pe cei cari Erau judecători mai mari; Legiuitori au fost chemați, Cu cei ce fost-au așezați Judecători peste popor; Se mai aflau, alături lor, Și căpitanii de ținut Și cei cari ranguri au avut, De vistiernici. Astfel, ei – Adică oamenii acei – Chemați fuseseră-așadar, De către Nebucadențar, Ca să privească – negreșit – Cum chipul său va fi sfințit.
2 Împăratul Nebucadnețar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistrații și toți ceilalți conducători ai provinciilor, ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadnețar.
2 Regele Nabucodonosor a dat ordin să se adune guvernatorii cu autoritate absolută (în teritoriile lor), demnitarii, administratorii provinciilor, consilierii, administratorii tezaurului lui, judecătorii, membrii corpului judiciar și toți ceilalți conducători (ai regatului). Toți aceștia erau obligați să fie prezenți la dedicarea statuii ridicate de el.
2 Nabucodonosór, regele, a trimis să-i adune pe satrapii, pe prefecții, pe guvernatorii, pe consilierii, pe trezorierii, pe judecătorii, pe magistrații și pe toți conducătorii provinciilor să vină la dedicarea statuii din aur pe care o înălțase Nabucodonosór, regele.
2 Împăratul Nebucadnețar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori și pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători și pe toate căpeteniile ținuturilor, ca să vină la sfințirea chipului pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar.
2 Și împăratul Nebucadnețar a trimis să adune pe satrapi, dregători și cârmuitori, judecători, vistiernici, sfetnici, legiuitori și pe toți mai marii ținuturilor, să vină la sfințirea chipului pe care‐l înălțase împăratul Nebucadnețar.
A rânduit și o serbare, În luna-a opta, când apare A cincisprezecea zi. Prin ea, El căutase a avea O sărbătoare-asemuită Cu cea, în Iuda, prăznuită. La sărbătoarea lui, drept dar, Se-aduceau jertfe pe altar. Iată dar, ce făcuse el, Ca să se-aducă, la Betel, Jertfe, vițeilor turnați Din aur. Fost-au așezați Preoți apoi, în număr mare, Pe înălțimile pe care Ieroboam le-a ridicat.
Cei care fost-au dregători, Îngrijitori, cârmuitori, Precum și sfetnicii pe care – În slujbă – împăratu-i are S-au strâns cu toți și au văzut Minunea ce s-a petrecut, Căci flăcările din cuptor N-aveau putere-asupra lor; Iar cei trei nici nu și-au pârlit Părul și nici n-au mirosit A fum, căci focul nu putea, Pe ale lor haine, să stea.
Toți cei ce sunt îngrijitori, Cârmuitori sau dregători, Precum și toți aceia cari Erau judecători mai mari, Cu cei ce-au fost legiuitori Și cu ceilalți judecători, Cu căpitanii de ținut Și cu cei cari rang au avut De vistiernici, au venit Să vadă cum va fi sfințit Chipul ce fost-a înălțat De către marele-mpărat.
Cei care-au fost încoronați, Peste pământ, ca împărați, Mereu, cu ea, au tot curvit. Oamenii care-au locuit În lume – cari s-au perindat Peste pământ – s-au îmbătat, Sorbind al ei vin, de curvie!”
Mai marii Flilistenilor S-au strâns ca, pentru domnul lor, Să țină-o mare sărbătoare Și să-i dea jertfe fiecare. Dagon era numele lui – Numele dumnezeului La care ei se închinau. Toți Filisteni-l lăudau Zicând: „Al nostru domn – Dagon – În mâna noastră, pe Samson – Vrăjmașul nostru – l-a lăsat.”