Daniel 3:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Cum Nebucadențar a vrut, Un chip de aur s-a făcut. De șase coți era-n lățime Și de șaizeci în înălțime. În valea care s-a chemat Dura, chipul s-a înălțat. Ținutul Babilonului Fusese loc al chipului, Căci se afla-n al său hotar.

Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

¹ Împăratul Nebucadnețar a făcut o statuie de aur, înaltă de șaizeci de coți și lată de șase coți, pe care a ridicat-o în Valea Dura, în provincia Babilonului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Regele Nabucodonosor a făcut o statuie de aur care era înaltă de șaizeci de coți și lată de șase coți. Apoi el a ridicat-o în valea Dura care aparținea teritoriului Babilonului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Nabucodonosór, regele, a făcut o statuie din aur înaltă de șaizeci de coți și lată de șase coți; a ridicat-o în valea Dúra, în provincia Babilón.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur, înalt de șaizeci de coți și lat de șase coți. L-a ridicat în valea Dura, în ținutul Babilonului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip de aur; înălțimea lui era de șaizeci de coți și lățimea lui de șase coți; l‐a înălțat în câmpia Dura, în ținutul Babilonului.

Daniel 3:1 Iomraidhean Croise

1 Regi 12:28

Ieroboam, sfat, a ținut Și-apoi, în urmă, a făcut – Din aur – doi viței. I-a pus, În față la popor, și-a spus: „De-acum, nu vreau să ne suim, Cu jertfe, la Ierusalim! Iată, aici, adus-am eu, Pe-al lui Israel Dumnezeu! Privește-L dar, cu încântare, Israele, pe Domnul care, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și liber te-a făcut!”

Estera 1:1

De mult, în timpu-ndepărtat, Ahașveroș, ca împărat, A stăpânit din India Și până-n Etiopia. Când se-ntâmplau aceste fapte, O sută douăzeci și șapte Erau ținuturile care Formau împărăția-i mare.

Psalmi 135:15

Iată că idolii avuți De neamuri, sunt de mâini făcuți. Mâini omenești i-au întocmit. Ele, argint, au folosit, Precum și aurul curat, Atunci când idoli au turnat.

Exodul 20:23

Să nu cumva să îndrăzniți, Ca dumnezei să zămisliți – Din aur și argint – și-apoi, Să-i puneți lângă Mine, voi! Deci, voi – care sunteți ai Mei – Nu făuriți alți dumnezei!”

Exodul 32:31

Moise, cu Domnul, a vorbit: „Poporul a păcătuit, Căci aur mult a adunat Și-un dumnezeu, el și-a turnat!

Isaia 2:20

În ziua ‘ceea, nimenea – Nevoie – nu va mai avea De idoli, căci vor fi zvârliți La șobolani și nimiciți Toți idolii cei cunoscuți, Din aur sau argint făcuți. Pradă a liliecilor, Vor fi idolii tuturor;

Isaia 30:22

Vei socoti ca drept spurcat Argintul ce a îmbrăcat Toți idolii. Apoi, la fel, Vei socoti aurul cel Cu care fi-vor poleite Și chipurile ce-s cioplite. Privite toate au să fie, Precum e o necurăție Și ai să spui de ele-apoi: „Afară dar, grabnic, cu voi!”

Isaia 46:6

Ei varsă aurul aflat În pungă și au deșertat Argintul ca să-l cântărească În cumpănă și să tocmească Un argintar, cari le va face Un dumnezeu, precum le place, Să se închine-n fața lui, În fața dumnezeului Pe care ei și l-au dorit.

Ieremia 10:9

La Tarsis, oamenii se duc Și foi de-argint ei își aduc, Iar din Ufaz și-au cumpărat – În urmă – aurul curat. Meșteri-apoi le prelucrează Și-un idol ei întruchipează. Apoi vin cei ce-s iscusiți, Care sunt la cusut vestiți, Să-i facă haine minunate, Din materiale colorate Într-un albastru străveziu Și-asemenea în purpuriu.

Ieremia 16:20

Cum poate oare-un muritor Să-și facă idoli, dintre cei Care nu pot fi dumnezei?”

Daniel 2:48

Apoi, ajunse Daniel Ca înălțat să fie el, De către al său împărat, Căci multe bogății i-a dat. A dat, în stăpânirea lui, Ținutul Babilonului. L-a așezat drept cel mai mare Peste-nțelepții cei pe care Îi are-mpărăția lui Și țara Babilonului.

Daniel 2:49

După aceea, l-a rugat Chiar Daniel, pe împărat, Să lase trebile pe care Ținutul Babilon le are, Pe mâini și-n grija celor trei Care prieteni îi sunt ei. Primul, Șadrac, este chemat. El, de Meșac, este urmat, Iar cel de-al treilea, negreșit, Drept Abed-Nego, e numit. Doar Daniel a mai rămas Lângă-mpărat, în acel ceas, Pentru că fost-a locul lui, La curtea împăratului.

Daniel 3:14

Iar Nebucadențar, la ei, Plin de mânie a privit Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și tu, cel care Ești Abed-Nego, spuneți, oare, Voi înadins ați încălcat Poruncile ce vi le-am dat Și nu vreți să slujiți la cei Care-mi sunt mie dumnezei? De ce, voi nu v-ați închinat Chipului ce l-am înălțat?

Daniel 3:30

Șadrac, Meșac și a urmat Și Abed-nego – de îndat’ – O mare cinste-au dobândit De la-mpărat și – negreșit – De-aceeași cinste, ne-ncetat, În Babilon s-au bucurat.

Daniel 5:23

Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!

Daniel 5:4

Au băut vin și-au lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Au lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, În piatră sau în lemn, ciopliți.

Osea 2:8

N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.

Osea 8:4

Fără se le fi poruncit, Ei, împărați, și-au rânduit. Și căpitani de-asemenea Și-au pus ei, fără știrea Mea. Argint și aur adunară, Din care idoli își turnară. De-aceea, fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți.

Habacuc 2:19

Vai, de cel care, lemnului, Îi zice – după mintea lui – „Scoală!”, iar pietrei îi vorbește Și o îndeamnă: „Te trezește!” Oare sunt ele în măsură Ca să le dea învățătură? Degeaba sunt împodobite Cu-argint și-n aur poleite, Căci nu au duh să locuiască În ele, să le-nsuflețească.

Fapte 17:29

Deci, iată care-i sfatul meu: Dacă, din neam de Dumnezeu, Cum am văzut, ne tragem firea, Atuncea, noi – Dumnezeirea – Trebuie, simplu, s-o privim; Nu trebuie să o gândim A fi la fel aurului, Asemenea argintului, Sau cum sunt pietrele cioplite De către om, meșteșugite, Cu iscusință, cu mult greu.

Fapte 19:26

Dar, în Efes – acum – avem Mari greutăți, și-asemenea E-aproape-n toată Asia, Căci lumea e înduplecată, De Pavel, care îi arată Precum că toți ai noștri zei – Făcuți de mâini – nu-s dumnezei.

Deuteronom 7:25

Chipuri cioplite-n orice loc, Dacă găsești, arde-le-n foc. La aurul și-argintul care, Un chip cioplit, pe el le are, Tu nu trebuie să poftești Ca nu cumva să te trezești Că sunt o cursă, pentru tine. Acestea sunt – ia seama bine – O urâciune-n fața Lui, Adică-n fața Domnului.

Revelația 9:20

Toți cei pe care i-au lovit Urgiile – și n-au pierit – N-au vrut ca să se pocăiască, Dorind – mai bine – să trăiască, În faptele mâniei lor, Dând închinare dracilor Și idolilor lor, lucrați În aur, în argint turnați, Făcuți din piatră ori aramă, Sau lemn și cari – de bună seamă – Nu văd, nici nu aud nimic Și nu se mișcă, nici un pic.