Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




Daniel 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Atuncea, el a poruncit Să-i cheme-n față-i – negreșit – Pe cei care sunt vrăjitori, Sau sunt în stele cititori, Pe toți cei care se vădeau Cum că descântece făceau Și-a mai chemat, pe lângă ei, Pe o mulțime de Haldei, Voind să afle de îndat’, Ce-nseamnă ceea ce-a visat. Așa precum a poruncit, ‘Naintea lui, toți au venit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 Împăratul a poruncit să fie chemați magicienii, descântătorii, vrăjitorii și caldeii, ca să-i spună împăratului visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Regele a dat ordin să fie chemați vrăjitorii și astrologii, ca să îi spună ce a visat el. Ei au venit și s-au prezentat înaintea regelui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Regele a spus să-i cheme pe magi, pe astrologi, pe vrăjitori și pe caldéi ca să-i facă cunoscute regelui visele sale. Ei au venit și au stat înaintea regelui.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători și pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Atunci împăratul a poruncit să cheme pe cărturari și pe descântători și pe vrăjitori și pe haldei, ca să spună împăratului visurile sale. Și au venit și au stat înaintea împăratului.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




Daniel 2:2
16 Iomraidhean Croise  

Când Faraon s-a deșteptat, S-a simțit foarte tulburat. Chemă pe înțelepții lui – Pe toți magii Egiptului – Sperând că are să găsească Pe cineva, să-i tălmăcească Tâlcul ascuns al visului. Însă, nici unul dintre-ai lui, N-a fost atât de iscusit.


El i-a chemat pe toți cei care Datina vremii o știau, Căci în ăst fel se rânduiau Și treburile statului Și cele-ale-mpăratului: În fața celor cari știau Legea și dreptu-l cunoșteau.


Dar Faraon când a văzut Lucrul acesta, a chemat Pe înțelepți, cari s-au aflat La el, fiindu-i slujitori, Și pe ai țării vrăjitori. Ei au făcut, prin vraja lor, La fel, în fața tuturor.


Duhul din Egipteni-acei Are să piară-atunci din ei, Iar al lor sfat am să-l lovesc Degrabă, și-am să-l nimicesc. Poporul Egiptenilor Va cere sfat idolilor. Îi va-ntreba pe vrăjitori, Îi va-ntreba pe ghicitori Și-i va-ntreba – de bună seamă – Pe-aceia care, morții, cheamă.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?


În toate lucrurile care Cereau înțelepciune mare – Lucruri la care răspundeau Tineri-aceștia când erau, De împărat chiar, întrebați – Mereu, ei fost-au lăudați; Iar împăratul – negreșit – Drept mai destoinici i-a găsit – De zece ori – decât sunt cei Care de-o vârstă sunt cu ei, Decât toți cei ce-s vrăjitori, Sau sunt, în stele, cititori.


Tineri-acei au trebuit, Frumoși să fie – negreșit – Fără cusur și învățați, Cu-nțelepciune înzestrați În orice ramură pe care Știința-acelei vremi o are; De-asemenea, s-a mai cerut, Pricepere să fi avut Și-o minte ageră, cu care Să se vădească-a fi în stare De a sluji la-mpărăție Și lângă împărat să fie. De la ăști tineri, se cerea Ca să învețe scrierea, Precum și limba cea pe care Neamul Haldeilor o are.


Haldei-atunci răspuns au dat Și ziseră către-mpărat: „Oameni, precum voiești, nu sânt Pe fața-ntregului pământ. Nu este nimeni priceput Să-ți spună ceea ce-ai cerut. De-aceea, nici un împărat – Oricât a fost de înălțat Și-oricât de mare s-a făcut – Așa ceva nu a cerut, De la cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Cum n-a cerut nici de la cei Care se dovedeau Haldei!


În urmă, Daniel a zis: „În ce privește al tău vis – Ceea ce ceri tu, împărate – E-o taină pe care n-o poate Pătrunde cel cei vrăjitor Sau e în stele cititor, Căci înțelepții, ce îi are Măria-ta, nu sunt în stare Să o pătrundă. E prea greu.


Cu-acest prilej, niște Haldei, Având gând rău pentru Iudei, Să îi pârască au cătat – Atunci – în față la-mpărat.


Mari sunt minunile văzute Și semnele de El făcute! Apoi, a Lui împărăție Are să țină pe vecie, Iar stăpânirea-I se vădește, Din neam în neam, că dăinuiește!


Apoi în zori, cum m-am trezit, Să mi se-aducă-am poruncit, Toți înțelepții cei pe care Ținutul Babilon îi are, Ca visul să mi-l tălmăcească.


În gura mare, a strigat, În urmă, marele-mpărat, Să vină ai săi vrăjitori, Cu cei care sunt cititori În stele, precum și cu cei Ce se vădeau a fi Haldei. Când toți în față-i au venit, În acest fel el le-a vorbit: „Cel care poate să citească Scrisul și să mi-l tălmăcească, Are să fie îmbrăcat În purpură și-i va fi dat Un lănțișor de aur care, La gât, ca să îl poarte, are. La cârmă, în împărăție, Al treilea el are să fie.”


Și Filistenii au adus Preoți și ghicitori și-au spus: „Ce facem cu chivotul care Domnul lui Israel îl are? Ce trebuie să facem noi, Ca să-l trimitem înapoi?”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan