2 La sine, pe Natan, de-ndat’ – Care era supusul lui Și un proroc al Domnului – Zicându-i astfel: „Mă gândesc Că astăzi, când eu locuiesc Într-o clădire minunată, Chivotul Domnului stă – iată – Tot într-un cort, și nu e bine.”
Urie zise: „Nu puteam, Să merg acasă, când știam Cum că chivotul Domnului Și oastea Israelului, Cu cea din Iuda-n corturi șade. Nu pot să fac, ce nu se cade. Când domnul meu Ioab – și-ai lui – Stau peste fața câmpului, Cum te gândești că aș putea, Să intru eu, în casa mea? Află-mpărate că nu vreau Nici să mănânc și nici să beau! De-asemenea, nu voi putea Să intru la nevasta mea, Căci știu că toți ai mei fârtați, Pe câmp, în corturi, sunt aflați. Viu este împăratul meu Și al tău suflet, însă eu – Lucrul acesta – n-am de gând Ca să-l înfăptuiesc, nicicând!”
Natan, de Domnu-a fost trimis – La David – și astfel, i-a zis: „Într-o cetate, se găseau Doi oameni cari, vecini, erau. Unul, mereu, s-a-mbogățit, Iar celălalt a sărăcit.
Hiram – cel care, împărat, Era în Tir încoronat – La David, soli, a repezit, Prin care el i-a dăruit Lemne de cedru și tâmplari Să le cioplească, și pietrari. Ei – pentru David – de îndată, Făcură-o casă minunată.
Chivotul și-ntr-un cort l-a pus, Pe care-anume l-a-nălțat Spre-a fi chivotul așezat. Arderi de tot – când a sfârșit – Lui Dumnezeu I-a dăruit, Precum și daruri, cu menire De jertfe pentru mulțumire.
Dar preotul Țadoc a stat, Deoparte, și nu i-a urmat. Cei care nu s-au învoit Cu ei și nu i-au însoțit, Au fost: Benaia – omul care, Pe Iehoiada, tată-l are; Natan prorocul și Șimei; Urmați și de viteazul Rei, Cu toți vitejii cei pe care, David, în slujba sa, îi are.
La împărat, era o ceată De-ngrijitori, iar peste ea Mai mare-a fost Azaria. El este-al lui Natan fecior. Zabud fusese slujitor, Iar Solomon l-a așezat În rangul de slujbaș de stat. Zabud este acela care, Tot pe Natan, părinte-l are. Cu împăratul – negreșit – Prieten, el s-a dovedit.
Hiram – cel care, împărat, Era în Tir încoronat – La David, soli, a repezit, Prin care el i-a dăruit Lemne de cedru și tâmplari Să le cioplească, și pietrari. Ei – pentru David – de îndată, Făcură-o casă minunată.
Astfel, chivotu-a fost adus Și într-un cort, apoi, l-au pus, Pe care David l-a-nălțat Spre-a fi chivotul așezat. Arderi de tot – când au sfârșit – Lui Dumnezeu I-au dăruit, Precum și daruri cu menire De jertfe pentru mulțumire.
Faptele ce au fost făcute, De David, toate sunt trecute În cărțile lui Samuel, Natan, precum și Gad, la fel. Acești trei oameni, negreșit, A fi proroci s-au dovedit.
Chivotul, în alt loc, a stat, Până când David l-a luat, Iar de la Chiriat-Iarim Dus fost-a la Ierusalim, În cortu-anume pregătit Pentru a fi adăpostit.
Apoi, cei ce erau Leviți Au fost de preoți rânduiți, Să stea în Casa Domnului, Pentru-a cânta spre slava Lui, Cu instrumentele știute: Chimvale, harfe, alăute. Ei au cântat – fără-ndoială – După-a lui David rânduială, După-a lui Gad – cari văzător Fusese, pentru domnitor – Și după rânduiala care, Natan, prorocul, o mai are. Domnul a dat – fără-ndoială – Toată această rânduială, Prin oamenii cari se vădeau Cum că ai Săi proroci erau.
Dar faptele ce-au fost făcute De Solomon, nu sunt trecute În Cărțile prorocului Natan, în cărțile celui Cari se chemase Ahia Și care-n Silo locuia, Precum și-n cartea ce o scrise Prorocul Iedo, când vorbise Despre Ieroboam, cel care, Părinte, pe Nebat, îl are?
Chivotul fosta-n cort adus; În fața sa, apoi a pus Perdeaua care i-a slujit Drept paravan și-a despărțit Chivotul – mărturia lui – Astfel, de restul cortului. Moise, întocmai, a făcut, Așa cum Domnul i-a cerut.
„Dar pentru voi venit-a, oare, Vremea să stați în case care Sun, cu tavan, căptușite Și sunt anume pregătite, Când Casa Domnului, azi – iată – Zace-n ruină, dărâmată?”