Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




1 Samuel 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 De la un timp, Eli avea Ochi tulburi și cu greu vedea. Odată, el era culcat Pe al său loc stând așezat,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

2 Într-o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obișnuit.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 (Din cauza bătrâneții,) Eli era aproape orb. Într-o noapte, el stătea culcat în locul unde avea obiceiul să doarmă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 În acel timp, Éli era acasă, iar ochii lui începeau să se întunece și nu mai putea să vadă.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și a fost așa: în vremea aceea, Eli era culcat la locul său și ochii săi începeau să se întunece, nu putea vedea,

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




1 Samuel 3:2
8 Iomraidhean Croise  

Acum, Isac îmbătrânise Și mult, vederea îi slăbise. Chemă la sine pe Esau, Spunând: „E timpul să îți dau –


Iacov, bătrân cum se găsea, Acuma, foarte slab vedea. Iosif, copiii, și-a adus Și-n fața tatălui i-a pus Pe amândoi. I-a-mbrățișat Israel, și i-a sărutat.


Mâna ta dreaptă!” El n-a vrut, Spunându-i: „Fiule-am știut Cum că Manase e acel Care-i mai mare. Însă el – Decât frate-său – o să fie Mai mic. În vremea ce-o să vie, Ei fi-vor cete de popoare – Cel mic, însă, va fi mai mare.”


Femeia-ndată a făcut Așa precum i s-a cerut: La Silo, iute, a plecat Și, pe proroc, l-a căutat. Acesta mult îmbătrânise Și-astfel, vederea îi slăbise. Anii care îl apăsau, Să vadă, nu-i îngăduiau.


Ani șaptezeci, pe-a lumii față, Numără biata noastră viață. Cei tari, care sunt printre noi, Optzeci de ani ating apoi. Lucrul cu care se mândrește Omul, atât cât viețuiește, E numai trudă și durere, Căci anii trec și-apoi el piere.


Până când casa paznici are Și nu-s cuprinși de tremurare – Deci până brațe bune ai; Pân’ pe picioare poți să stai, Mândru, fără să se înmoaie Sub tine și să se-ncovoaie; Până când dinții nu ți-au stat Din al lor veșnic măcinat; Pân’, la fereastra trupului, Pot încă văzătorii lui Să mai privească, liniștit, Căci înserarea n-a venit – Deci până când nu te-au lăsat Ochii și nu s-a încărcat Al tău trup, cu al beznei vid;


Eli era, pe-al vieții drum, Bătrân și-aflase-abia acum Ce fel de rele săvârșeau Ai săi fii, și cum se purtau Cu oamenii din Israel. De-asemeni, mai aflase el, Că cu femei ei se culcau – Ce cele cari afar’ slujeau – În față, chiar la ușa care, Al întâlnirii cort o are.


Mulți ani pe Eli-l apăsau, Căci nouăzeci și opt erau. De-acuma, el îmbătrânise Și mult, vederea îi slăbise.


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan