Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -




1 Samuel 22:3 - Biblia în versuri 2014

3 David, de-acolo, a plecat, La Mițpe și s-a așezat În al Moabului ținut. La cel pe care l-a avut Moabu-atuncea împărat, David s-a dus și l-a rugat: „Un lucru vreau să te rog eu: Lasă-l – la voi – pe tatăl meu, Să vină-n țară ca să stea Și-asemenea, pe mama mea. Te rog să-i lași să stea la voi, Până când eu voi ști apoi, Ce vrea să facă Dumnezeu, Cu mine și cu neamul meu.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac


Tuilleadh tionndaidhean

Noua Traducere Românească

3 David a plecat de acolo la Mițpa, în Moab. El i-a spus regelui Moabului: „Dă-le voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi, până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine“.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 David a plecat de acolo la Mițpa, în zona Moabului. Atunci i-a transmis regelui Moabului următoarea cerere: „Te rog să permiți tatălui meu și mamei mele să vină (și să stea) la voi, până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 De acolo Davíd s-a dus la Míțpa, în Moáb. El i-a zis regelui din Moáb: „Permite-le, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină până când voi ști ce va face Dumnezeu cu mine!”.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 De acolo, David s-a dus la Mițpe, în țara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.”

Faic an caibideil Dèan lethbhreac

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și David s‐a dus de acolo la Mițpe în Moab și a zis împăratului Moabului: Rogu‐te, să iasă tatăl meu și mama mea între voi, până când voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.

Faic an caibideil Dèan lethbhreac




1 Samuel 22:3
15 Iomraidhean Croise  

Iosif îi dete tatălui – Și fraților săi – o moșie Întinsă; iar acea câmpie Se afla într-un loc de șes – Chiar în ținutul lui Ramses.


Pe Moabiți i-a mai bătut Și o măsură le-a făcut, Căci să-i omoare a voit. Cu o frânghie a venit Și la pământ el i-a culcat, Pe toți. Apoi, i-a măsurat, Cu funia ce o aduse. Gloata aceea ce căzuse Întinsă pe pământul care Două frânghii în lungu-i are, Urma să fie omorâtă. Gloata cari fost-a nimerită Întinsă pe pământul care Doar o frânghie-n lungu-i are, A trebuit a fi cruțată. În viață ea a fost lăsată, Iar Moabiți-au fost supuși Lui David și, la biruri, puși.


Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama! – Poți, zilele, să îți lungești, În țara ce ai s-o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.


Când văduva are copii – Sau nepoți are, de la fii – Aceștia trebuie să știe, Mereu, evlavioși să fie, Față de cei ce se găsesc, În casă, și îi sprijinesc, Spre-a răsplăti, în felul lor, Strădania părinților; Căci ăst fapt, bine e văzut De Dumnezeu, și-I e plăcut.


Cu Duhul Domnului, de-ndat’, Fusese Iefta îmbrăcat. Galaadu-ntreg l-a străbătut, Iar din Manase, a trecut, La Mițpe și s-a repezit Să bată neamul Amonit.


Am cumpărat, de-asemenea, Pe Rut – soția lui Mahlon – Cumnată a lui Chilion – Să salt numele mortului, În partea moștenirii lui, Ca al său nume să trăiască Și printre frați să dăinuiască. Tot ce-am făcut acum, vedeți Și astfel, martori îmi sunteți!”


Vecinele iar au venit, Zicând: „Un fiu i s-a născut, Naomei, din nora sa, Rut!” Un nume, ele-au căutat Și-apoi, Obed, l-au botezat. Obed a fost un om cu minte – Lui David, el îi e, părinte.


După ce Saul a șezut Ca împărat, el a făcut Războaie multe cu cei care, Israelul, vrăjmași, îi are. El s-a luptat cu Moabiții Și cu Edom, cu Amoniții, Cu împărații cari ședeau La Țoba de împărățeau Și-apoi cu Filistenii care, Pe Israel, apăsau tare. În lupta împotriva lor, A fost, mereu, biruitor.


Toți cei cari, în nevoi, erau – Sau care datorii aveau, Precum și cei nemulțumiți, De stăpânire prigoniți – Și ei, la Adulam, s-au dus Și-apoi, pe David și l-au pus În frunte, drept conducător, Peste acel întreg popor. Cam patru sute se vădeau Toți cei care, cu ei, erau.


Pe-ai săi părinți, David i-a dus, La împărat – precum a spus – Și-apoi el le-a îngăduit, În țara lui, de-au locuit. În cetățuie, ei au stat, Unde și David s-a aflat.


Iar Samuel i-a povestit Totul: nimica n-a ascuns. Eli a fost adânc pătruns De veștile ce le-a aflat, Și-a zis: „Da, e adevărat! Acesta este Dumnezeu! Să faci precum vrea El, mereu!”


Lean sinn:

Sanasan


Sanasan