S'avvicinedinu, u svighjedinu è li dissinu: «o Signori, o Signori, semu persi.» È ellu si svighjedi è litichedi u ventu è i cavalloni; quelli si appacedinu è fù a bunaccia.
Quand'ì quelli omi eranu par lascià à Ghjesù, Petru li disse: «o Maestru, a campa chì noi semu quì: arrizzemu trè tende, una da tè, una da Musè, è una da Alia.» Ùn sapia ciò ch'ellu dicia.