32 è si maravigliavanu di u so insignamentu, chì parlava cun autorità.
Eranu meravigliati da a so duttrina. Ci vole à dì ch'ellu insegnava per via di u putere ch'ellu avia è micca cum' è i Maestri di a Lege
è à chì u sintia era smaravigliatu da a so intilligenza è da e so risposte.
È in la sinagoga, ci era un omu chì avia un spiritu di dimoniu impuru, è chì gridò à alta voce:
Tutti si firmonu à bocca aparta è, trà di elli, dicianu: «chì sarà sta parolla chì cumanda à i spiriti impuri cù a forza è a putenza, è elli escenu?»
Hè u Spiritu, quiddu chì dà a vita, a carri ùn hè à ghjuvori micca; i paroli ch'e' vi aghju dittu, sò Spiritu è vita.
I guardia li rispunditini: «mai nimu hà parlatu com'eddu parla st'omu.»