6 Ma sì no dicemu: “da l'omi”, u populu sanu ci piglia à pitrate è ci tomba! Da tantu ch'elli sò persuasi chì Ghjuvanni era un prufeta.»
Ma chì site andati à vede? Un prufeta?
Ma, puru ch'ellu u vulessi tumbà, timì a folla chì u tenia da prufetu.
Ma s'è no dimu: “Da l'omi” attenti à a folla chì tutti tenenu à Ghjuvanni da prufetu.»
È pruvendu à arrestà lu, temianu e folle postu chì u tenianu da prufeta.
Ma dicianu: «Micca un ghjornu di festa ch'ellu ùn ci abbia da esse u cumbugliu in u populu.»
È circavanu à metteli e mane à collu, ma temianu a folla. Avianu capitu chì sta parabula, l'avia detta per elli. È lascendulu si n'andedenu.
È tù, zitillucciu, sarè chjamatu prufeta Altissimu, chì viaghjarè davanti à u Signore da fà li e so strade,
È quelli, raghjunonu frà elli, maliziendu: «sì no dicemu: “da u celu”, hà da dì: “ma ch'ùn lu cridiate, allora?”
Cusì vene ch'elli rispundinu d'ùn sapè.
Ma i Farusei è i duttori di a Legi ùn accittonu ciò chì Diu voli par elli, chì ùn fecinu battizà da ellu.
È parechji andetini à truvà lu è diciani: «Ghjuvanni segni miraculosi ùn ni hà fattu nisciunu, ma tuttu ciò ch'eddu hà dittu Ghjuvanni à puntu di quissu era vera.»