«È quand'è vo farete u dighjunu, ùn siate micca cum'è i falzi musi longhi, chì storcenu u grunghju da fà vede à l'omi ch'elli facenu u dighjunu. Da veru a vi dicu: a so paca l'anu.
«È quand'è vo pricate, ch'è vo ùn siate cum'è i falsi, chì li piace à pricà arritti in e sinagoghe, è in i scorni di e piazze, per fà si vede da l'omi. Da veru, a vi dicu: a so paca l'anu.
Tandu ghjunghjenu i discepuli di Ghjuvanni è li dumandanu: «Cumu hè chì noi è i Farusei femu à spessu u dighjunu, invece chì i to discepuli ùn lu facenu micca?»
Ma guai à voi, o Farusei, chì deti à Diu a decima parti di a menta, di a ruta è di tutti i ligumi, ma vi scurdeti di a ghjustizia è di l'amor di Diu; sò quisti i virtù ch'ellu ci vulia à praticà, senza scurdà si di l'altri cosi.
Cusì sete voi: fattu chì voi avete ciò chì v'era statu cumandatu, dite puru: “ùn semu mai cà schiavi di pocu ghjuvore, ciò ch'ellu ci tuccava à fà, l'emu fatta.”»