Psalmi 62 - Traducere Literală Cornilescu 1931

Dumnezeu e scăparea de apăsare

Mai marelui muzicii. După felul lui Iedutun. Un psalm al lui David

¹ Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; de la el este mântuirea mea.

² Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt, nu mă voi clătina mult.

³ Până când vă veți repezi asupra unui om? Îl veți prăbuși oare toți ca pe un perete plecat, sau ca pe un zid gata să se surpe?

⁴ Ei se sfătuiesc numai să‐l răstoarne din înălțimea sa; se desfată în minciuni; cu gura binecuvântă și înăuntru blestemă. (Sela.)

⁵ Dar tu, suflete al meu, liniștește‐te în Dumnezeu; căci de la el este așteptarea mea.

⁶ Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt; nu mă voi clătina.

⁷ La Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; stânca puterii mele și adăpostul meu este în Dumnezeu.

⁸ Poporule, — încredeți‐vă în el în toate vremurile; vărsați‐vă inima înaintea lui; Dumnezeu este adăpostul nostru. (Sela.)

⁹ Cei de jos sunt numai o suflare, cei de sus sunt o minciună; puși în cumpănă toți sunt mai ușori decât o suflare.

¹⁰ Nu vă încredeți în apăsare și nu vă puneți nădejdea deșartă în răpire. Dacă sporește bogăția, nu vă alipiți inima de ea.

¹¹ O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu.

¹² Și a ta, Doamne, este îndurarea, căci tu răsplătești fiecărui om după fapta lui.