Psalmi 42 - Traducere Literală Cornilescu 1931

CARTEA A DOUA Dor după Templu în țară străină

Mai marelui muzicii. O învățătură; de la fiii lui Core

¹ Cum dorește cerbul după izvoarele de apă, așa dorește sufletul meu dună tine, Dumnezeule!

² Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

³ Lacrimile mele au fost pâinea mea zi și noapte, când mi se zicea toată ziua: Unde este Dumnezeul tău?

⁴ Îmi aduceam aminte de aceste lucruri și‐mi vărsam sufletul în mine: cum mergeam cu gloata, cum mă duceam cu ei la casa lui Dumnezeu, cu glas de bucurie și de laudă, o mulțime în sărbătoare.

⁵ Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu? Și de ce ești neliniștit înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu; căci încă îl voi lăuda pentru mântuirea feței sale.

⁶ Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit înăuntrul meu, de aceea îmi aduc aminte de tine din țara Iordanului și a Hermonului, din muntele Mițear.

⁷ Adânc cheamă pe adânc la vuietul căderilor tale de apă, toate valurile tale și talazurile tale au trecut peste mine.

⁸ Ziua, Domnul va porunci îndurarea sa și noaptea cântarea lui va fi cu mine, rugăciunea mea către Dumnezeul vieții mele.

⁹ Voi zice către Dumnezeu, stânca mea: Pentru ce m‐ai uitat? De ce umblu în jale sub apăsarea vrăjmașului?

¹⁰ Protivnicii mei mă ocărăsc ca o sabie în oasele mele, zicându‐mi toată ziua: Unde este Dumnezeul tău?

¹¹ Pentru ce ești mâhnit suflete al meu? Și de ce ești neliniștit înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu; căci încă îl voi lăuda: pe el, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu!