Zaharia 1 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

Îndemn la pocăință

¹ În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

² „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinții voștri.

³ Spune-le dar: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Întoarceți-vă la Mine», zice Domnul oștirilor, «și Mă voi întoarce și Eu la voi», zice Domnul oștirilor.

⁴ «Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: ‹Așa vorbește Domnul oștirilor: „Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”› Dar n-au ascultat și n-au luat aminte la Mine», zice Domnul.

⁵ «Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau prorocii să trăiască veșnic?

⁶ Totuși cuvintele Mele și poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei, prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s-au întors și au zis: ‹Domnul oștirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre!›»’”

Vedenii

⁷ În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

⁸ M-am uitat noaptea și iată că un om era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii, murgi și albi.

⁹ Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!”

¹⁰ Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Aceștia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”

¹¹ Și ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirți, și au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este în pace și liniștit!”

¹² Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul și a zis: „Doamne al oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani?”

¹³ Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.

¹⁴ Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă și zi: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion

¹⁵ și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.»

¹⁶ De aceea așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăși în el și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»’

¹⁷ Strigă din nou și zi: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.»’”

¹⁸ Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că erau patru coarne.

¹⁹ Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Și el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.”

²⁰ Domnul mi-a arătat patru fierari.

²¹ Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceștia?” Și el a zis: „Aceștia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceștia au venit să sperie și să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”