Psalmi 57 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

PSALMUL 57

„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peșteră, urmărit de Saul

¹ Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare până vor trece nenorocirile.

² Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

³ El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia.

⁴ Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie ascuțită.

⁵ Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!

⁶ Ei întinseseră un laț sub pașii mei; sufletul mi se încovoia și-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea. (Oprire)

⁷ Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, și voi suna din instrumentele mele.

⁸ Trezește-te, suflete! Treziți-vă, alăută și harpă! Mă voi trezi în zori de zi.

⁹ Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.

¹⁰ Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri și credincioșia Ta, până la nori.

¹¹ Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!