Psalmi 142 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru CornilescuPSALMUL 142 O rugăciune făcută când era în peșteră 1 Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul. 2 Îmi vărs necazul înaintea Lui și-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui. 3 Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoști cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă. 4 Aruncă-Ți ochii la dreapta și privește! Nimeni nu mă mai cunoaște, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu. 5 Doamne, către Tine strig și zic: „Tu ești scăparea mea, partea mea de moștenire pe pământul celor vii.” 6 Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine! 7 Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniți vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine. |