Revelația 10 - Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

Cartea cea mică

¹ Și am văzut un alt înger puternic coborând din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului său era curcubeul, fața lui era ca soarele, iar picioarele lui, ca niște stâlpi de foc.

² El avea în mână o carte mică, deschisă. Și-a pus piciorul drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ

³ și a strigat cu glas puternic, așa cum rage leul. Când a strigat el, au răsunat cu vuiet cele șapte tunete,

⁴ iar când au răsunat cele șapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit un glas din cer, spunând: „Sigilează ceea ce au vorbit cele șapte tunete și nu le scrie!”.

⁵ Atunci, îngerul pe care-l văzusem stând [în picioare] pe mare și pe uscat și-a ridicat mâna dreaptă spre cer

⁶ și a jurat pe cel care este viu în vecii vecilor, pe cel care a creat cerul și cele ce sunt pe el, pământul și cele ce sunt pe el, marea și cele ce sunt în ea: „Nu va mai fi timp!”.

⁷ Însă în zilele când va vorbi cel de-al șaptelea înger, când va fi gata să sune din trâmbiță, se va împlini misterul lui Dumnezeu, așa cum le-a vestit el slujitorilor săi, profeților.

⁸ Și glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou, spunând: „Du-te și ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!”.

⁹ M-am dus la înger, spunându-i să-mi dea cartea cea mică, dar el mi-a zis: „Ia-o și mănânc-o! Va fi amară pentru stomacul tău, dar în gură va fi dulce ca mierea”.

¹⁰ Atunci am luat cartea cea mică din mâna îngerului și am mâncat-o. Ea era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o, mi s-a umplut stomacul de amărăciune.

¹¹ Apoi mi-a zis: „Trebuie să profețești din nou cu privire la popoare, națiuni, limbi și multe regate”.