Psalmi 142 - Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

PSALMUL 142 (141) Rugăciune în timpul persecuției

¹ Poem. Al lui Davíd. Când era în peșteră. Rugăciune.

² Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu caut har de la Domnul meu,

³ înaintea lui îmi vărs necazul, înaintea lui fac cunoscută strâmtorarea.

⁴ Și când slăbește în mine duhul meu, tu cunoști cărările mele. Pe calea pe care umblam, mi-au întins cursă.

⁵ Privește la dreapta mea și vezi: nu este nimeni care să mă cunoască! Niciun [loc de] refugiu nu mai este pentru mine și nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu.

⁶ Am strigat către tine, Doamne, am zis: tu ești refugiul meu, tu ești partea mea pe pământul celor vii.

⁷ Ia aminte la strigarea mea, căci sunt atât de slab! Eliberează-mă de cei care mă urmăresc, căci sunt mai tari decât mine!

⁸ Fă să iasă sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău; drepții se vor strânge în jurul meu atunci când mă vei răsplăti.