Psalmi 137 - Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

PSALMUL 137 (136) Nostalgia deportaților față de Sión

¹ Pe [malurile] râurilor din Babilón ședeam și plângeam când ne aduceam aminte de Sión.

² În sălciile din [ținutul] acela ne atârnasem harpele.

³ Căci acolo, cei care ne-au dus în robie ne cereau cuvintele cântărilor și opresorii noștri ne cereau veselie: „Cântați-ne din cântările Siónului!”.

⁴ Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

⁵ Dacă te voi uita, Ierusalíme, să mi se usuce mâna dreaptă!

⁶ Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalím culmea bucuriei mele!

⁷ Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edóm, care, în ziua Ierusalímului, ziceau: „Dărâmați-l! Dărâmați-l până la temelii!”.

⁸ Fiică a Babilónului devastator, fericit cel care îți va întoarce [răul] pe care l-ai făcut!

⁹ Fericit cel care-ți va smulge pruncii și-i va zdrobi de stâncă!