Proverbe 7 - Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

Apel la înțelepciune

¹ Fiule, observă cuvintele mele și păstrează la tine poruncile mele!

² Observă poruncile mele și vei trăi și legea mea să fie pupila ochilor tăi!

³ Ține-le strâns pe degetele tale, scrie-le pe tăblița inimii tale!

⁴ Spune înțelepciunii: „Tu ești sora mea”, și cheamă priceperea: „Ruda [mea]”.

⁵ Ca să te păzească de femeia venetică, de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.

Ademenirile adulterei

⁶ Căci prin fereastra casei mele, printre zăbrele mă uitam,

⁷ am văzut printre nepricepuți, am zărit printre copii un tânăr sărac la inimă.

⁸ Trecea pe stradă, pe la colțul ei, și mergea pe drumul către casa ei.

⁹ Era în amurg, în seara zilei, în mijlocul nopții și al beznei.

¹⁰ Și, iată, o femeie [i-a ieșit] în întâmpinare în haină de prostituată și cu inima șireată.

¹¹ Era zgomotoasă și neastâmpărată; picioarele ei nu puteau sta în casă.

¹² Când în afară, când în piețe, la toate colțurile era la pândă.

¹³ L-a prins și l-a sărutat, i-a apucat fața și i-a zis:

¹⁴ „Era asupra mea o jertfă de împăcare și astăzi mi-am împlinit voturile.

¹⁵ De aceea ți-am ieșit în întâmpinare, ca să caut fața ta, și te-am găsit.

¹⁶ Mi-am împodobit divanul cu covoare, cu stofă colorată din Egipt.

¹⁷ Mi-am stropit așternutul cu smirnă, cu aloe și cu scorțișoară.

¹⁸ Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineață, să ne bucurăm de dezmierdări!

¹⁹ Căci soțul nu este acasă, a plecat într-o călătorie îndepărtată.

²⁰ A luat punga cu argint în mâna lui; în ziua de lună nouă va veni acasă”.

²¹ L-a sedus cu mulțimea convingerilor ei, l-a atras cu ademenirea buzelor sale.

²² Dintr-odată [a început] să meargă după ea, venea ca boul la înjunghiere, precum cel prost care [este tras] cu un lanț spre disciplinare

²³ până când săgeata îi spintecă ficatul, ca pasărea care se grăbește spre laț și nu știe că acesta este împotriva vieții sale.

²⁴ Acum, fiilor, ascultați-mă și fiți atenți la cuvintele gurii mele!

²⁵ Să nu se abată inima spre căile ei, să nu rătăcești pe potecile ei!

²⁶ Căci pe mulți i-a făcut să cadă străpunși și cei pe care i-a ucis erau puternici.

²⁷ Casa ei este calea spre locuința morților, coborâre spre camerele morții.