Marcu 5 - Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

Vindecarea unui posedat de diavol din ținutul gherasenilor

¹ Au venit pe țărmul [celălalt] al mării, în ținutul gherasenilor.

² După ce [Isus] a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat,

³ care își avea locuința în morminte și nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanțuri.

⁴ Pentru că fusese legat de multe ori cu cătușe și lanțuri, dar cătușele au fost sfărâmate și lanțurile, rupte de către el și nimeni nu-l putea îmblânzi.

⁵ În fiecare noapte și zi, prin morminte și-n munți, striga și se lovea cu pietre.

⁶ Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui

⁷ și a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”.

⁸ Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieși din om!”.

⁹ Și l-a întrebat: „Care îți este numele?”. El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulți”.

¹⁰ Apoi îl rugau insistent să nu-i trimită afară din ținut.

¹¹ Era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci care pășteau

¹² și l-au rugat: „Trimite-ne la porci ca să intrăm în ei!”.

¹³ Și le-a permis. După ce au ieșit, duhurile rele au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în mare, [în număr] de cam două mii, și s-au înecat în mare.

¹⁴ Paznicii au alergat și au dat de știre în cetate și în sate. Ei au venit să vadă ce s-a întâmplat.

¹⁵ Apoi au venit la Isus și l-au văzut pe cel posedat de diavol șezând îmbrăcat și întreg la minte, el care avusese legiunea; și i-a cuprins frica.

¹⁶ Cei care au văzut le-au povestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol și despre porci.

¹⁷ Atunci au început să-l roage să plece din ținuturile lor.

¹⁸ Când se urca în barcă, cel care fusese posedat l-a rugat să-l lase să rămână cu el.

¹⁹ Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasă la ai tăi și povestește-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine și cum s-a îndurat el de tine!”.

²⁰ El a plecat și a început să vestească în Decápole ceea ce a făcut Isus pentru el. Și toți se minunau.

Vindecarea unei femei și învierea fiicei lui Iaír

²¹ După ce Isus a trecut din nou cu barca pe țărmul [celălalt], o mare mulțime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare.

²² Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iaír, și, văzându-l, a căzut la picioarele lui

²³ și l-a rugat stăruitor, spunând: „Fetița mea e pe moarte. Vino și pune-ți mâinile peste ea ca să fie salvată și să trăiască!”.

²⁴ Și a plecat cu el. O mare mulțime îl urma și îl îmbulzea.

²⁵ Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani

²⁶ și care suferise multe de la mulți medici și își cheltuise [toată] averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău,

²⁷ auzind despre Isus și venind din spate prin mulțime, i-a atins haina;

²⁸ căci își zicea: „De voi atinge chiar și numai hainele lui, voi fi salvată”.

²⁹ Îndată, hemoragia ei s-a oprit și a știut în trupul ei că a fost vindecată de boală.

³⁰ Isus și-a dat seama îndată că o putere ieșise din el și, întorcându-se către mulțime, a spus: „Cine mi-a atins hainele?”.

³¹ Dar discipolii i-au zis: „Vezi că mulțimea te îmbulzește și tu spui «Cine m-a atins?»”.

³² Dar el privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta.

³³ Femeia, cuprinsă de frică și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut în fața lui și i-a spus tot adevărul.

³⁴ Atunci el i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace și fii vindecată de suferința ta!”.

³⁵ Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învățătorul?”.

³⁶ Dar Isus, neținând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”.

³⁷ Și nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacób și Ioan, fratele lui Iacób.

³⁸ Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare și pe cei care plângeau și boceau mult.

³⁹ Intrând, le-a spus: „De ce vă agitați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme”.

⁴⁰ Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toți, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei care erau cu el și a intrat acolo unde era copila.

⁴¹ Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: „Talithá qum!”, ceea ce tradus înseamnă: „Fetiță, scoală-te!”.

⁴² Fetița s-a ridicat îndată și [a început] să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiți peste măsură.

⁴³ El le-a poruncit cu insistență ca nimeni să nu afle aceasta și le-a spus să i se dea să mănânce.