Iov 6 - Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

Răspunsul lui Iob către Elifáz Povara neliniștii

¹ Iob a luat cuvântul și a zis:

² „O, dacă s-ar cântări necazul meu și dacă ar fi pusă împreună pe cântar supărarea mea!

³ Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt confuze.

⁴ Căci săgețile Celui Atotputernic, al căror venin îl bea duhul meu, sunt în mine. Înfricoșările lui Dumnezeu sunt îndreptate asupra mea.

⁵ Oare rage măgarul sălbatic lângă iarbă? Sau mugește boul lângă nutrețul său?

⁶ Ce e fără gust se mănâncă oare fără sare? Sau este vreun gust în sucul de nalbă?

⁷ Ceea ce a refuzat sufletul meu să atingă, aceea este hrană în durerea mea.

Să mă zdrobească Dumnezeu!

⁸ Cine ar face să se împlinească cererea mea! De-ar da Dumnezeu [să se împlinească] speranța mea!

⁹ De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-și întindă mâna și să mă sfărâme!

¹⁰ Ar mai fi pentru mine o mângâiere, aș tresălta în durerea care nu cruță, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.

¹¹ Care este puterea mea ca să [mai] aștept? Care este sfârșitul meu ca să [mai] lungesc viața mea?

¹² Oare puterea mea este puterea pietrelor? Sau carnea mea este de bronz?

¹³ Oare este vreun ajutor pentru mine? Planul [tău] s-a îndepărtat de mine!

Trădarea prietenilor

¹⁴ Celui disperat i se cuvine îndurare din partea prietenului său, altfel ar putea abandona teama de Cel Atotputernic.

¹⁵ Frații mei m-au înșelat ca un torent, ca albia torenților care trec.

¹⁶ Tulburați de gheață, peste ei se ascunde zăpada.

¹⁷ În timp de secetă seacă și [în timp] de arșiță dispar din locul lor.

¹⁸ Caravanele o apucă pe drumul lor, înaintează în pustiu și pier.

¹⁹ Caravanele din Temán le caută cu privirea, călătorii din Șeba așteaptă după ele.

²⁰ S-au rușinat pentru că și-au pus încrederea, au venit până la ei și au fost făcuți de ocară.

²¹ Așa sunteți și voi, un nimic. Vedeți angoasa și vă temeți.

Cerere de dreptate

²² Oare v-am zis eu: «Aduceți la mine sau [aduceți] din averile voastre un dar la mine!

²³ Scăpați-mă din mâna celui care oprimă și din mâna celor violenți eliberați-mă!»?

²⁴ Învățați-mă și voi tăcea; făceți-mă să înțeleg ce am greșit!

²⁵ Cât de puternice sunt cuvintele dreptății! Ce dovedesc dovezile voastre?

²⁶ Oare prin dovezi veți răsturna cuvintele și [veți lăsa] în vânt vorbele celui deznădăjduit?

²⁷ Într-adevăr, vă aruncați asupra orfanului, îl vindeți pe prietenul vostru.

²⁸ Acum, binevoiți să vă întoarceți spre mine! În fața voastră, oare, voi minți?

²⁹ Întoarceți-vă, să nu fie înșelăciune; întoarceți-vă încă o dată: dreptatea mea este aici!

³⁰ Oare este înșelăciune pe limba mea sau cerul gurii mele nu înțelege supărările?