Ioan 21 - Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

IV. EPILOG Isus le apare discipolilor lângă Marea Tiberiádei

¹ După acestea, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiádei și [li] s-a arătat astfel:

² Erau împreună Símon Petru și Tóma, cel numit Geamănul, Natanaél din Cána Galiléii, [fiii] lui Zebedéu și alți doi dintre discipolii lui.

³ Símon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Venim și noi cu tine”. Au ieșit și s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic.

⁴ Când era de acum dimineață, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu știau că este Isus.

⁵ Așadar, Isus le-a zis: „Copilași, nu aveți ceva de mâncare?”. I-au răspuns: „Nu!”.

⁶ Atunci le-a zis: „Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii și veți găsi!”. Ei l-au aruncat și nu-l mai puteau trage, din cauza mulțimii peștilor.

⁷ Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!”. Símon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – și s-a aruncat în mare.

⁸ Ceilalți discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coți – trăgând cu ei năvodul cu pești.

⁹ Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, pești puși deasupra și pâine.

¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum!”.

¹¹ Atunci, Símon Petru a urcat [în barcă] și a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci și trei de pești mari. Și, deși erau așa de mulți, năvodul nu s-a rupt.

¹² Isus le-a zis: „Veniți și mâncați!”. Și niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe „Tu cine ești?”, căci știau că este Domnul.

¹³ Isus a venit, a luat pâinea și le-a dat-o; la fel și peștele.

¹⁴ Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morți.

Misiunea pastorală a lui Petru

¹⁵ După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Símon Petru: „Símon, fiul lui Ioan, mă iubești mai mult decât aceștia?”. El i-a zis: „Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. El i-a spus: „Paște mielușeii mei!”.

¹⁶ El i-a zis iarăși, a doua oară: „Símon, fiul lui Ioan, mă iubești?”. El i-a spus: „Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. I-a zis: „Paște oile mele!”.

¹⁷ I‑a zis a treia oară: „Símon, fiul lui Ioan, mă iubești?”. Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubești?” și i-a spus: „Doamne, tu știi toate, tu știi că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște oile mele!

¹⁸ Adevăr, adevăr îți spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai. Însă când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și te va încinge [un altul] și te va duce unde nu vei voi”.

¹⁹ Dar aceasta a spus-o arătând cu ce moarte îl va fi glorificat pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă!”.

²⁰ Întorcându-se, Petru l-a văzut venind din urmă pe discipolul pe care-l iubea Isus, care în timpul cinei se aplecase pe pieptul lui și îi spusese: „Doamne, cine este cel care te trădează?”.

²¹ Așadar, văzându-l pe acesta, Petru i-a spus: „Doamne, dar acesta?”.

²² Isus i-a zis: „Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te privește? Tu urmează-mă!”.

²³ Astfel a ieșit vorba printre frați că discipolul acela nu va muri. Dar Isus nu-i spusese că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca acesta să rămână până când voi veni, ce te privește?”.

Concluzie

²⁴ Acesta este discipolul care dă mărturie despre acestea și le-a scris, iar noi știm că mărturia lui este adevărată.

²⁵ Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus. Dacă acestea s-ar scrie unul câte unul, cred că nici lumea întreagă nu ar cuprinde cărțile scrise.