Secunnu Matteu 9 - Rut la Cantica di li Cantici e Matteu 1861 (volgarizzato in dialetto siciliano)1 E acchianannu ntra la varca, passau a l’ autra ripa, ed arrivau ntra la so citati. 2 Ed eccu ca cci presentaru un paraliticu curcatu ntra lu lettu. E vidennu Gesù la fidi d’ iddi, dissi a lu paraliticu: Figghiu, abbi fidi, li toi piccati ti sunnu pirdunati. 3 Ed eccu alcuni di li Scribi dissiru ntra d’ iddi: Chistu bestemia. 4 Ma Gesù avennu vistu li soi pinseri, dissi: Ora pirchì pinsati a lu mali ntra li vostri cori? 5 Chi è cchiù facili di diri: Li toi piccati ti sunnu pirdunati: o puru: Susiti, e camina? 6 Ora acciocchì sapissivu, ca lu Figghiu di l’ omu avi ’n terra la potestà di pirdunari li piccati, dissi a lu paraliticu: Susiti, pigghiati lu to lettu, e vattinni a la to casa. 7 E si susiu, e si nni jiu a la so casa. 8 Li turbi poi vidennu chistu appiru timuri, e glorificaru a Diu, ca avia datu sta potestà a l’ omini. 9 E comu passau cchiù ddà Gesù, vitti un omu assittatu ntra un vancu, chiamatu Matteu. E cci dissi: Seguimi. E chiddu susennusi lu seguiu. 10 E successi, ca essennu iddu assittatu a tavula ntra la casa, eccu ca multi pubblicani e piccaturi vinniru, e s’ assittaru a tavula cu Gesù, e cu li soi discipuli. 11 E vidennu chistu li Farisei, dicevanu a li soi discipuli: Pirchì lu vostru Maistru mancia cu li pubblicani e cu li piccaturi? 12 E Gesù sintennulu, dissi: Lu medicu nun servi pri chiddi, chi sù boni, ma pri chiddi, chi sù malati. 13 Jennuvinni perciò sappiati chiddu chi è: Vogghiu misiricordia, e no sagrifiziu. Pirchì nun sugnu vinutu pri chiamari li giusti, ma li piccaturi. 14 Allura si cci accustaru li discipuli di Giuvanni, dicennu: Pirchì nui, e li Farisei, dijunamu spissu: e li toi discipuli nun dijunanu? 15 E Gesù cci dissi: Ponnu forsi chiddi di lu zitaggiu chianciri, quannu lu spusu è cu iddi? Veni poi lu jornu, ca lu spusu cci sarrà livatu: ed allura dijunirrannu. 16 Ora nuddu arripezza un vistitu usatu cu pannu novu: giacchì cci leva la so forza, e lu sfarduni si fa cchiù granni. 17 Nè si metti lu vinu novu ntra l’ utri vecchi: vasinnò si rumpinu l’ utri, e lu vinu si jetta, e l’ utri si perdinu. Ma lu vinu novu si metti ntra l’ utri novi, e tutti dui si cunservanu. 18 E mentri cci diceva sti cosi, eccu unu di li capi s’ avvicinau, e l’ adorau, dicennu: Signuri, me figghia muriu ora ora: ma veni, metti la to manu supra d’ idda, e campirrà. 19 E Gesù susennusi, lu siquitau cu li soi discipuli. 20 Ed eccu na fimmina, chi patia di flussu di sangu da dudici anni, si cci avvicinau di darreri, e cci tuccau la fauda di la vesta. 21 Giacchì dicia ntra se stissa: Si cci arrivu a tuccari sulamenti la vesti, sarrò sanata. 22 E Gesù vutannusi, e vidennula, dissi: Abbi fidi, o figghia, la to fidi ti salvau. E da ddu momentu la fimmina fu liberata. 23 E quannu Gesù arrivau ntra la casa di lu capu, e vitti li sunaturi di flautu, e la turba, chi faceva baraunna, diceva. 24 Ritirativi: giacchì la picciotta nun è morta, ma dormi. E chiddi lu trizziavanu. 25 E comu la turba fu cacciata, trasiu, la pigghiau pri la manu; e la picciotta si susiu. 26 E la fama di chistu si spargiu pri tuttu ddu paisi. 27 E di poi passannu Gesù, lu siquitaru dui orvi, gridannu, e dicennu: Abbi pietà di nui, o figghiu di Davidi. 28 Essennu arrivatu a la casa, l’ orvi s’ avvicinaru ad iddu. E Gesù cci dissi: Criditi, ca chistu vi lu pozzu fari? E cci rispusiru: Certu, Signuri. 29 Allura cci tuccau l’ occhi, dicennu: Sia fattu a vuautri secunnu la vostra fidi. 30 E l’ occhi di chiddi si graperu: e Gesù l’ amminazzau, dicennu: Nun fazza, ca alcunu lu sapissi. 31 Iddi però niscennu, nni spargeru la fama pri tuttu ddu paisi. 32 E comu chisti nisceru, eccu cci fu presentatu un mutu, ca era spirdatu. 33 E scacciatu lu diavulu, lu mutu parrau, e li turbi si maravigghiaru, dicennu: Mai si vitti na cosa simili in Isdraeli. 34 Però li Farisei dicevanu: Caccia li diavuli pri mezzu di lu principi di li dimonj. 35 E firriava Gesù tutti li citati, e li casteddi, nsignannu ntra li soi sinagoghi, e pridicannu lu vancelu di lu regnu, e curannu ogni infirmità, ed ogni malatia. 36 Vidennu però li turbi, appi pietati d’ iddi: giacchì eranu stanchi, e jettati comu li pecuri, chi nun hannu pasturi. 37 Allura dissi a li soi discipuli: La messi è granni, l’ operarj però sunnu picca. 38 Prigati perciò a lu patruni di la raccolta, acciocchì mannassi l’ operarj pri la so messi. |
First published in 1860 and 1861.
British & Foreign Bible Society