Secunnu Matteu 7 - Rut la Cantica di li Cantici e Matteu 1861 (volgarizzato in dialetto siciliano)1 Nun judicati, pri nun essiri judicati. 2 Giacchì di lu stessu modu, comu judichirriti, sarriti judicati: e cu la stissa misura, cu la quali avirriti misuratu, sarriti misurati vuautri stissi. 3 E pirchì vidi lu sgroppu ntra l’ occhiu di lu frati to: e nun vidi lu travu ntra lu to occhiu? 4 O cu quali ragiuni dici a to frati: Lassami livari lu sgroppu di lu to occhiu: ed intantu lu travu è ntra lu to occhiu? 5 Ippocrita, levati prima lu travu di lu to occhiu, ed allura vidrai di livari lu sgroppu di l’ occhiu di lu frati to. 6 Nun dati li cosi santi a li cani: nè jittati li vostri perni a li porci, acciocchì nun li pistassiru cu li soi pedi, e vutannusi contra vi strazzassiru. 7 Dumannati, e vi sarrà datu: circati, e truvirriti: battiti, e vi sarrà apertu. 8 Giacchì qualunqui dumanna, ricivi: cu’ cerca, trova: e sarrà apertu a cui tuppulia. 9 O cu’ è l’ omu di vuautri, a cui si lu so figghiu cci dumannassi pani, cci darria na petra? 10 O si cci avissi dumannatu un pisci, forsi cci presentirria un sirpenti? 11 Si dunca vuautri, ca siti mali, sapiti dari li cosi boni, chi vi sù stati dati, a li vostri figghi: quantu cchiù vostru Patri, chi è ntra li celi, darrà li beni a chiddi, chi li dumannanu? 12 Tuttu ciò adunca, chi vuliti, chi l’ omini vi facissiru, faciticci anchi vuautri ad iddi. Giacchì chista è la liggi, e li profeti. 13 Trasiti pri la porta stritta: giacchì larga è la porta e spaziusa è la via, chi cunnuci a la perdizioni, e assai sù chiddi, chi trasinu pri la stissa. 14 Quantu è stritta la porta, e angustiata è la via, chi cunnuci a la vita: e quantu sù pochi chiddi, chi la trovanu! 15 Guardativi da li fausi profeti, chi vennu a vui sutta peddi d’ agneddu; ma dintra sù lupi rapaci. 16 Da li soi frutti li canuscirriti. Forsi si cogghi la racina da li ruvetti, o li ficu da li spini? 17 Accussì ogni arvulu bonu fa boni frutti: l’ arvulu tintu però fa frutti tinti. 18 Nun pò l’ arvulu bonu fari frutti mali: nè l’ arvulu malu fari frutti boni. 19 Ogni arvulu, chi nun fa bon fruttu, sarrà tagghiatu, e jittatu ntra lu focu. 20 Perciò da li soi frutti li canuscirriti. 21 Non qualunqui, chi mi dici, Signuri, Signuri, trasirrà ntra lu regnu di li celi: ma cui fa la volontà di me Patri, chi è ntra li celi, trasirrà ntra lu regnu di li celi. 22 Multi mi dirrannu ntra ddu jornu: Signuri, Signuri, nun avemu nui profetizzatu in to nomu, ed in to nomu avemu scacciatu li dimonj, ed in nomu to ficimu multi purtenti? 23 Ed allura cci dichiarirrò: Ca nun v’ aju canusciutu mai: alluntanativi da mia, vui tutti operaturi d’ iniquità. 24 Ognunu addunca, chi senti chisti palori mei, e li metti in prattica, si assimigghirrà a l’ omu saviu, chi fabbricau la so casa supra petra, 25 E vinni la pioggia, e calaru li ciumi, e ciusciaru li venti, e si scarricaru supra dda casa, e nun cadiu: giacchì avia li funnamenti supra petra. 26 E ognunu, chi senti sti mei palori, e nun li metti in prattica, si assimigghirrà a l’ omu stultu, chi fabbricau la so casa supra rina: 27 E vinni la pioggia, e calaru li ciumi, e ciusciaru li venti, e si scarricaru supra dda casa, e cadiu, e fu la sua ruina granni. 28 E successi, ca avennu terminatu Gesù sti palori, li turbi si maravigghiavanu di la so duttrina. 29 Giacchì iddu li nsignava, comu unu, chi avia putiri, e non comu li soi Scribi, e li Farisei. |
First published in 1860 and 1861.
British & Foreign Bible Society