Secunnu Matteu 6 - Rut la Cantica di li Cantici e Matteu 1861 (volgarizzato in dialetto siciliano)1 Guardativi di fari la vostra giustizia in presenza di l’ omini, pri essiri da iddi taliati: vasinnò nun n’ avirriti premiu pressu vostru Patri, ca è ntra li celi. 2 Quannu dunca fai la limosina, nun sunari la trumma avanti a tia, comu l’ ippocriti ntra li sinagoghi, e ntra li strati, acciocchì fussiru glorificati da l’ omini: in virità vi dicu, chisti hannu già ricivutu lu so premiu. 3 Quannu tu fai la limosina, chi la tua manu manca nun sapissi zoccu fa la to manu dritta: 4 Acciocchì la tua limosina sia ammucciuni, e lu to Patri, chi vidi in segretu, ti lu ricompensirrà. 5 E quannu prigati, nun farriti comu l’ ippocriti, chi cci piaci di prigari stannu ntra li sinagoghi e ntra li cantuneri di li chiazzi, acciocchì fussiru visti di l’ omini: in virità vi dicu, chisti hannu ricivutu lu so premiu. 6 Tu però, quannu fai orazioni, trasi ntra la to cammara, e chiusa la porta, prega a to Patri ammucciuni: e to Patri, ca vidi in segretu, ti lu ricompensirrà. 7 Quannu poi prigati, nun faciti tanti chiacchiari, comu li pagani. Pirchì cridinu d’ essiri esauditi pri li troppu palori. 8 Perciò nun v’ assimigghiati ad iddi. Giacchì vostru Patri sa chiddu, chi aviti di bisognu, prima ca cci lu dimannassivu. 9 Accussì dunca vui prighirriti: Patri nostru, chi stai in celu: sia santificatu lu to nomu. 10 Vegna a nui lu to regnu. Sia fatta la to volontà, comu ’n celu, accussì ’n terra. 11 Danni oggi lu nostru pani quotidianu. 12 E rimetti a nui li nostri debiti, comu nui li rimettemu a li nostri debituri. 13 E nun nni fari cadiri in tentazioni. Ma liberanni d’ ogni mali. Accussì sia. 14 Giacchì si pirdunirriti a l’ omini li soi piccati: lu vostru Patri celesti pirdunirrà anchi a vui li vostri delitti. 15 Si però nun pirdunirriti a l’ omini: mancu vostru Patri pirdunirrà a vui li vostri piccati. 16 Quannu poi dijunati, nun vi faciti malinconici, cumu l’ ippocriti. Giacchì iddi si straformanu la facci, pri fari a vidiri a l’ omini, ca dijunanu. Vi dicu in virità, ca chisti hannu ricivutu lu so premiu. 17 Tu però, quannu dijuni, untati la testa, e lavati la facci, 18 Acciocchì tu nun lu facissi vidiri a l’ omini, ca fai lu dijunu, ma a to Patri, chi è nascostu: e to Patri, chi è nascostu, ti darrà lu to premiu. 19 Nun accumulati tesori in terra: unni la ruggini, e la camula guastanu: ed unni li latri scavanu, ed arrobbanu. 20 Accumulativi però tesori ntra lu celu: unni nè la ruggini, nè la camula guastanu, ed unni li latri nè scavanu, nè arrobbanu. 21 Pirchì unni è lu to tesoru, ddà puru è lu to cori. 22 Lu to occhiu è la lucerna di lu to corpu. Si lu to occhiu è puru: tuttu lu to corpu sarrà lucenti. 23 Si però lu to occhiu sarrà tintu: tuttu lu to corpu sarrà tenebrusu. Si dunca la luci, ca è in tia, è tenebri: quantu sarannu li tenebri stissi? 24 Nuddu pò serviri a dui patruni: pirchì o odiirrà l’ unu, ed amirrà l’ autru: ovveru sarrà affezionatu a l’ unu, e disprizzirrà l’ autru. Nun putiti serviri a Diu, e a li ricchizzi. 25 Perciò vi dicu, nun vi curati troppu di zoccu manciati pri la vostra vita, nè di comu cuprirriti lu vostru corpu. Nun è la vita cchiù di lu cibu, e lu corpu cchiù di lu vistimentu? 26 Guardati l’ oceddi di lu celu, li quali nun seminanu, nè metinu, nè arricogghinu ntra lu granaru: e lu vostru Patri celesti li nutrisci. Nun siti vuautri assai cchiù d’ iddi? 27 Cu’ è di vuautri, chi pinsa, ca pò agghiunciri a la so statura un cubitu? 28 E pirchì vi dati premura di li vistimenti? Guardati li gigghi di lu campu comu criscinu: nun travagghianu, nè filanu. 29 Perciò vi dicu, ca mancu Salamuni in tuttu lu so splenduri è vistutu comu unu d’ iddi. 30 Si però lu fenu di lu campu, ca oggi è mpedi, e dumani si metti ntra lu furnu, Iddiu lu vesti accussì: quantu cchiù a vuautri genti di poca fidi? 31 Perciò nun vi dati tantu pinseri, dicennu: Zoccu mancirremu, o zoccu vivirremu, o di chi nni vistirremu? 32 Tutti sti cosi dumannanu li gentili. Però lu vostru Patri lu sapi, ca vuautri aviti bisognu di tutti sti cosi. 33 Perciò dumannati prima lu regnu di Diu e la so giustizia: e tutti chisti cosi vi sarrannu supragghiunti. 34 Nun vi pigghiati addunca pinseri di lu ndumani. Pirchì lu ndumani pigghirrà cura di se stissu. Basta ad ogni jornu lu so mali. |
First published in 1860 and 1861.
British & Foreign Bible Society