Secunnu Matteu 5 - Rut la Cantica di li Cantici e Matteu 1861 (volgarizzato in dialetto siciliano)1 Vidennu Gesù li turbi, acchianau supra la muntagna, ed essennusi assittatu, li soi discipuli s’ accustaru ad iddu, 2 Ed aprennu la vucca li nsignava, dicennu: 3 Beati li poviri di spiritu: pirchì per iddi è lu regnu di li celi. 4 Beati li mansueti: pirchì iddi possedirrannu la terra. 5 Beati chiddi, chi chiancinu: pirchì iddi sarrannu cunsulati. 6 Beati chiddi, chi hannu fami, e siti di giustizia: pirchì iddi sarrannu saziati. 7 Beati li misiricurdiusi: pirchì ad iddi si usirrà misiricordia. 8 Beati chiddi, chi sù puri di cori: pirchì iddi vidrannu a Diu. 9 Beati li pacifici: pirchì iddi sarrannu chiamati figghi di Diu. 10 Beati chiddi, chi patinu pri la giustizia: pirchì d’ iddi è lu regnu di li celi. 11 Sarriti beati, quannu vi mmalidirrannu, e vi persequitirrannu, e dirrannu cu minzogna ogni mali contra vuautri, pri causa mia: 12 Rallegrativi, e giubilati, giacchì granni è lu vostru premiu in celu: accussì puru foru persequitati li profeti prima di vui. 13 Vui siti lu sali di la terra. Giacchì si lu sali perdi la so forza, cu chi si putrà iddu risalari? Allura nun varrà cchiù nenti, forchì pri jittarisi, ed essiri calpistatu di l’ omini. 14 Vui siti la luci di lu munnu. Nun si pò ammucciari na città, ch’ è supra un munti. 15 Nè s’ adduma la lucerna, e si metti sutta lu munneddu, ma supra lu cannileri, pri fari lustru a chiddi, chi sunnu ntra la casa. 16 Accussì risblennissi la vostra luci avanti a l’ omini: acciocchì vidissiru li vostri operi boni, e glorificassiru lu vostru Patri, chi è ntra li celi. 17 Nun criditi, ca sugnu vinutu pri sciogghiri la liggi, o li profeti: nun sugnu vinutu pri sciogghiri, ma pri adimpiri. 18 In virità vi dicu; fintantu chì passa lu celu e la terra, nè un jota, nè un puntu di la liggi sarà mutatu, finchì ogni cosa nun sia fatta. 19 Cui dunca rumpirrà unu di sti cumannamenti minimi, ed accussì nsignirrà l’ omini, sarrà chiamatu minimu ntra lu regnu di li celi: ma cui li mittirrà ’n pratica e li nsignirrà, sarrà chiamatu granni ntra lu regnu di li celi. 20 Perciò dicu a vui, ca si la vostra giustizia nun è cchiù granni di chidda di li Scribi e di li Farisei, nun intrirriti ntra lu regnu di li celi. 21 Aviti ntisu chiddu, chi fu dittu a l’ antichi: Nun ammazzari: e cui ammazzirrà, sarrà reu in giudiziu. 22 Iu però vi dicu: ca cui si adirirrà cu lu frati so, sarrà reu in giudiziu. Ma cui dirrà, raca, a lu so frati: sarrà reu in cunciliu. Cui però dicissi, pazzu: sarrà reu di lu focu di l’ infernu. 23 Si però offerisci lu to presenti a l’ otaru, e ddà t’ arrigordi, ca lu to frati avi qualchi cosa contra di tia: 24 Lassa ddà la to offerta avanti l’ otaru, e vatti prima a ricunciliari cu to frati: e poi veni ed offri lu to presenti. 25 Mettiti d’ accordu prestu cu lu to avversariu, mentri camini cu iddu: acciocchì pri casu nun ti purtassi l’ avversariu avanti lu judici, e lu judici nun ti cunsignassi a lu ministru: e fussi misu in carzari. 26 In virità ti dicu, ca tu nun niscirrai di ddà, finchì nun avrai pagatu l’ ultimu granu. 27 Aviti ntisu, ca fu dittu a l’ antichi: Nun cummettirrai adulteriu. 28 Iu però vi dicu: ca cui vidi na fimmina cu disideriu di possedirla, già ha cummissu adulteriu cu idda ntra lu so cori. 29 Ca si lu to occhiu drittu ti scannalia, scippatillu, e jettalu luntanu di tia: pirchì ti cunveni megghiu, chi unu di li toi membri pirissi, chi tuttu lu to corpu sia jettatu ntra l’ infernu. 30 E si la to manu dritta ti scannalia, tagghiatilla, e jettala luntanu di tia: pirchì ti cunveni megghiu, ca unu di li toi membri pirissi, chi tuttu lu to corpu fussi jettatu ntra l’ infernu. 31 È statu dittu puru, chi qualunqui cacciassi la so mogghi, cci duvissi dari lu libellu di lu ripudiu. 32 Iu però vi dicu: Chi qualunqui avrà cacciatu la so mogghi, eccettu pri causa di fornicazioni, la fa divintari adultera: e cui si marita la donna abbannunata, cummetti adulteriu. 33 Aviti ntisu puru, ca fu dittu a l’ antichi: Nun spirgiurirrai: anzi manteni a lu Signuri li juramenti toi. 34 Ma iu vi dicu, nun jurari affattu, nè pri lu celu, ca è lu tronu di Diu: 35 Nè pri la terra, pirchì è lu scabbellu di li soi pedi: nè pri Gerusalemmi, pirchì è la città di lu gran re: 36 Nè jurirrai pri la to testa, pirchì nun poi fari un capiddu nè biancu, nè niuru. 37 Ma sia lu vostru parrari, sì, sì: no, no: giacchì cchiù di chistu è malu. 38 Aviti ntisu, ca è statu dittu: Occhiu pri occhiu, denti pri denti. 39 Iu però vi dicu, nun resistiti, a lu mali: ma si qualcunu ti percoti ntra la mascidda dritta, projicci l’ autra. 40 Ed a chiddu, chi voli cuntrastari cu tia in giudiziu, e chi voli livariti la vesti, lassacci puru lu mantellu. 41 E si qualcunu ti stanchirrà pri milli passi, va cu iddu pri dui mila. 42 A cui ti dumanna, dacci: e cui voli in prestitu, nun cci nigari. 43 Aviti ntisu, ca fu dittu: Ama lu prossimu to, ed odia lu to nnimicu. 44 Iu però vi dicu: Amati li vostri nnimici, fati beni a chiddi, chi v’ hannu odiatu: e pregati pri chiddi, chi v’ hannu persequitatu, e calunniatu: 45 Acciocchì siati li figghi di vostru Patri, ca è in celu: chi fa nesciri lu so suli supra li boni e li mali: e fa chioviri supra li giusti e l’ ingiusti. 46 Giacchì si amati chiddi, chi vi amanu, chi meritu nni avriti? nun fannu ancu accussì li pubblicani? 47 E si salutirriti sulamenti li vostri frati, chi farriti di particulari? ancu li gentili nun fannu lu stissu? 48 Siati addunca vui perfetti, siccomu lu Patri vostru celesti è perfettu. |
First published in 1860 and 1861.
British & Foreign Bible Society