Secunnu Matteu 24 - Rut la Cantica di li Cantici e Matteu 1861 (volgarizzato in dialetto siciliano)1 E comu nisciu Gesù di lu tempiu, si nni java. E si cci accustaru li soi discipuli, pri faricci a vidiri li fabbrichi di lu tempiu. 2 Iddu però cci rispusi e dissi: Viditi tutti sti cosi? In virità vi dicu, nun ristirrà ccà petra supra petra, ca nun sarrà distrutta. 3 E mentri iddu sideva supra lu munti di l’ Olivitu, si cci accustaru segretamenti li discipuli, e cci dissiru: Dinni, quannu succidirrannu sti cosi? e quali sarrà lu signu di la to vinuta, e di la fini di li seculi? 4 E Gesù rispunnennucci dissi: Dati a cura, ca nuddu vi seducissi. 5 Giacchì tanti vinirrannu a nomu miu, dicennu: Iu sugnu Cristu: e seducirrannu genti assai. 6 Pirchì sintirriti parrari di guerri, e di dicirii di guerri. Dati a cura di nun turbarivi. Giacchì sti cosi hannu a succediri, ma nun finisci ddocu. 7 Pirchì si sullivirrannu genti contra genti, e regnu contra regnu, e cci sarrannu pesti, fami, e terremoti ad ogni banna. 8 Ma tutti sti cosi sarrannu lu principiu di li disgrazj. 9 Allura vi jittirrannu ntra li tribulazioni, e v’ ammazzirrannu: e sarriti odiati da tutti li genti pri causa di lu me nomu. 10 E allura tanti sarrannu scannaliati, e si tradirrannu l’ unu cu l’ autru, e si odiirrannu ntra d’ iddi. 11 E accumparirrannu tanti profeti fausi, e seducirrannu genti assai. 12 E comu l’ iniquità sarrà suprabbunnanti, la carità di tanti s’ arrifriddirrà. 13 Ma cui perseverirrà sinu a la fini, chistu sarrà salvu. 14 E sarrà pridicatu stu vancelu di lu regnu pri tuttu lu munnu, pri testimonianza a tutti li genti: ed allura vinirrà la fini. 15 Quannu dunca vidirriti l’ abbominazioni di la desolazioni, di la quali parrau lu profeta Danieli, misa ntra lu locu santu: cu’ leggi, cumprenna. 16 Allura chiddi, ca sunnu ntra la Giudia, si nni fuissiru supra li muntagni: 17 E cui si trova supra lu tettu, nun scinnissi pri pigghiari cosa di la so casa: 18 E cui si trova ’n campagna, nun turnassi pri pigghiari la so vesti. 19 Guai pri li gravidi, o pri chiddi, chi nutricanu ntra ddi jorna. 20 E prigati, ca nun avissivu a fuiri di nvernu, o di sabatu. 21 Giacchì allura vi sarrà gran tribulazioni, comu nun cci nn’ è stata di lu principiu di lu munnu nsinu ad ora, nè cci nni sarrà cchiù mai. 22 E si nun fussiru accurzati ddi jorna, nun cci sarria vita, ca sarria salvata: ma pri causa di l’ eletti ddi jorna sarrannu accurzati. 23 Allura si qualcunu vi dicissi: Eccu Cristu è ccà, o ddà: nun cci criditi. 24 Giacchì accumparirrannu fausi cristi, e fausi profeti: e farrannu miraculi, e prodigj granni, di manerachì sarrannu ingannati (si fussi possibili) puru l’ eletti. 25 Eccu ca iu vi l’ aju predittu. 26 Si dunca vi dirrannu: Eccu ca è ntra lu disertu, nun stati a nesciri: eccu ca è dintra la casa, nun lu criditi. 27 Giacchì comu lu lampu nesci di l’ orienti, e si vidi sinu a l’ occidenti, accussì sarrà la vinuta di lu Figghiu di l’ omu. 28 In qualunqui banna sarrà lu corpu, ddà si juncirrannu l’ aquili. 29 Perciò immediatamenti doppu la tribulazioni di ddi jorna lu suli si scurirrà, e la luna nun darrà la so luci, e li stiddi cadirrannu di lu celu, e li potenzj di lu celu si smuvirrannu: 30 Ed allura lu signu di lu Figghiu di l’ omu accumparirrà ntra lu celu: ed allura chiancirrannu tutti li tribù di la terra: e vidirrannu lu Figghiu di l’ omu scinniri supra li nuvuli di lu celu cu gran potenza, e maistati. 31 E mannirrà li soi ancili, li quali cu la trumma, e cu vuci sonora arricugghirrannu li soi eletti di li quattru venti, di l’ autu di li celi sinu a li soi confini. 32 Di l’ arvulu di la ficu adunca nsignativi sta parabula: quannu già lu so ramu s’ arrinnova e spuntanu li fogghi, canusciti, ca la stati è vicina: 33 Accussì anchi vuautri, quannu vidirriti tutti sti cosi, sapriti, ca è vicinu a la porta. 34 In virità vi dicu, ca nun passirrà sta generazioni, ca tutti sti cosi succidirrannu. 35 Lu celu e la terra finirrannu, ma li mei palori nun manchirrannu. 36 Però lu jornu e l’ ura nuddu la sapi, mancu l’ ancili di lu celu, ma lu sulu me Patri. 37 E comu a li tempi di Noè, accussì sarrà a la vinuta di lu Figghiu di l’ omu. 38 Giacchì comu ntra li jorna prima di lu dilluviu manciavanu e vivianu, si maritavanu e pigghiavanu mugghieri, sinu a lu jornu, ca Noè trasiu ntra l’ arca, 39 E nun si nn’ addunaru ca quannu vinni lu dilluviu, e si li purtau tutti: accussì sarrà a la vinuta di lu Figghiu di l’ omu. 40 Allura dui si truvirrannu ntra na campagna: unu sarrà pigghiatu, e l’ autru sarrà lassatu. 41 Dui fimmini macinirrannu a lu mulinu: una sarrà pigghiata, e l’ autra sarrà lassata. 42 Stati allerta dunca, giacchì nun sapiti, a chi ura lu Signuri vostru vinirrà. 43 Chistu però sappiati, ca si lu patri di famigghia sapissi, a chi ura avi a veniri lu latru, certamenti starria allerta, e nun farria scassari la so casa. 44 Perciò anchi vuautri siati preparati: giacchì ntra l’ ura, ca nun pinsati lu Figghiu di l’ omu vinirrà. 45 Cui è ddu servu fidili, e prudenti, ca lu so patruni lu fici suprastanti di la so famigghia, pri daricci a manciari giustu a tempu? 46 Beatu ddu servu, ca quannu vinirrà lu patruni, lu truvirrà facennu accussì. 47 In virità vi dicu, ca cci darrà lu maneggiu di tutti li soi beni. 48 Si però ddu servu tintu dirrà ntra lu so cori: Lu me patruni tardirrà a veniri: 49 E cumincirrà a vastuniari li cumpagni soi, ed a manciari e viviri cu li mbriachi: 50 Vinirrà lu patruni di stu servu, ntra lu jornu, ca nun si l’ aspetta, e ntra dd’ ura, ca nun sapi: 51 E lu spartirrà, e mittirrà la so partita cu l’ ippocriti. E ddà cci sarrà chiantu, e scrusciu di denti. |
First published in 1860 and 1861.
British & Foreign Bible Society