Secunnu Matteu 21 - Rut la Cantica di li Cantici e Matteu 1861 (volgarizzato in dialetto siciliano)1 Ed avvicinannusi a Gerusalemmi, ed arrivannu a Betfagi a la muntagna di l’ Olivitu: allura Gesù mannau dui discipuli, 2 Dicennucci: Jiti ntra lu casteddu, ca è nfacci a vuautri, e subitu truvirriti un’ asina attaccata cu lu so pudditru: sciugghitila, e purtatimilla: 3 E si qualcunu vi dicissi cosa, diciti, ca lu Signuri nn’ avi bisognu: e subitu vi li cunsignirrà. 4 Ora tuttu chistu fu fattu, acciocchì s’ adimpissi chiddu, ca è dittu da lu profeta, dicennu: 5 Diciti a la figghia di Sionni: Eccu ca lu to re veni unni tia mansuetu, a cavaddu d’ un’ asina, e d’un pudditru figghiu d’ un’ asina di jugu. 6 E li discipuli jeru, e ficiru comu Gesù cci avia ordinatu. 7 E purtaru l’ asina, e lu pudditru: e cci carricaru li soi vistimenti, e ad iddu lu ficiru assittari supra. 8 E tanti di la turba stisiru li soi vistimenti supra la via: autri però tagghiavanu li rami di l’ arvuli, e li spargevanu ntra la via: 9 E li turbi, chi javanu avanti, e chiddi, chi vinianu appressu gridavanu, dicennu: Osanna a lu figghiu di Davidi: binidittu, cui veni in nomu di lu Signuri: osanna ntra li celi. 10 E comu trasiu in Gerusalemmi, tutta la cità si misi in rumuri, dicennu: Cu’ è chistu? 11 Lu populu però diceva: Chistu è Gesù lu profeta di Nazaretti in Galilia. 12 E trasiu Gesù ntra lu tempiu di Diu, e nni mannava tutti chiddi, chi vinnevanu e chi accattavanu ntra lu tempiu; e jittau nterra li tavuli di li canciamuniti, e li seggi di li vinnituri di palummi: 13 E cci dissi: È scrittu: La mia casa sarrà chiamata casa d’ orazioni: vuautri però nni facistivu na spilunca di latri. 14 E si cci accustaru ntra lu tempiu orvi, e ciunchi: e li sanau. 15 Ma li capi di li sacerdoti, e li Scribi, vidennu li miraculi, chi facia, e li picciriddi, chi gridavanu ntra lu tempiu: Osanna a lu figghiu di Davidi: s’ indignaru, 16 E cci dissiru: Senti chiddu, ca chisti dicinu? Gesù però cci dissi: Certamenti. Nun aviti liggiutu: Ca da la vucca di li picciriddi e di li lattanti perfezionasti la lodi? 17 E lassannuli, nisciu fora di la cità e jiu a Betania: e ddà s’ arristau. 18 Lu ndumani poi riturnannu a la cità, appi fami. 19 E vidennu un arvulu di ficu vicinu la strata, si cci avvicinau: e nun cci truvau nent’ autru ca li fogghi, e cci dissi: Chi nun nascissiru mai cchiù frutti di tia in eternu: e la ficara a lu mumentu fu siccata. 20 E vidennulu li discipuli, si maravigghiaru, dicennu: Comu si siccau ntra un momentu? 21 Ma rispunnennu Gesù, cci dissi: In virità vi dicu, ca si avriti fidi, e nun esitirriti, nun sulamenti farriti chistu di lu pedi di ficu, ma si a stu munti cci dirriti, Pigghiati, e jettati a mari, chistu sarrà fattu. 22 E tuttu chiddu, chi dumannirriti ntra l’ orazioni cridennu, l’ ottenirriti. 23 Ed essennu jutu a lu tempiu, li capi di li sacerdoti, e l’ anziani di lu populu si cci accustaru, mentri nsignava, e cci dissiru: Cu quali autorità fai tu sti cosi? E cui ti detti stu putiri? 24 Gesù rispunnennu, cci dissi: Vi farrò anch’ iu na dumanna: a la quali si mi rispunnirriti, vi dirrò iu puru, cu quali autorità fazzu sti cosi. 25 Lu battisimu di Giuvanni, d’ unni vinia? di lu celu, o di l’ omini? Ma iddi pinsavanu ntra se stissi, e dicevanu: 26 Si dirremu, di lu celu, nni rispunnirrà: Pirchì dunca nun cci aviti cridutu? Si poi dirremu, di l’ omini, avemu paura di la turba: giacchì tutti avianu a Giuvanni pri profeta. 27 E rispunnennu a Gesù, dissiru: Nun nni sapemu nenti. Ma iddu cci dissi: E mancu iu vi dicu, cu quali autorità fazzu sti cosi. 28 Ma chi vi nni pari a vui? Un certu omu aveva dui figghi, e vutannusi a lu primu, dissi: Figghiu, va oggi a travagghiari ntra la me vigna. 29 Ma iddu rispunnennu, dissi: Nun vogghiu. Doppu poi, pintennusinni, cci jiu. 30 Vutannusi poi a l’ autru, cci dissi lu stissu. Ma chiddu rispunnennu, dissi: Signuri, cci vaju, e nun cci jiu. 31 Cui di li dui fici la volontà di lu patri? Cci rispusiru: Lu primu. Gesù cci dissi: In virità vi dicu, ca li pubblicani e li meretrici jirrannu prima di vuautri ntra lu regnu di Diu. 32 Giacchì vinni unni vuautri Giuvanni ntra la via di la giustizia, e nun lu cridistivu. Li pubblicani però, e li meretrici lu crittiru: vuautri vidennulu nun vi pintistivu dipoi pri cridiri ad iddu. 33 Sintiti nautra parabula: Cc’ era un patri di famigghia, chi chiantau na vigna, e la firriau di sepi, e cci scavau un strincituri, e cci fabbricau na turri, e la gabillau a li campagnoli, e si nni jiu a viaggiari. 34 Avvicinannusi però lu tempu di li frutti, mannau li soi servi unni li campagnoli, pri riciviri li soi frutti. 35 Ma li campagnoli, misiru li manu di supra a li soi servi; unu lu vastuniaru, n’autru l’ ammazzaru, e l’ autru lu pitruliaru. 36 Di novu mannau autri servi cchiù assai di li primi, e li trattaru di la stissa manera. 37 Finalmenti cci mannau so figghiu, dicennu: Purtirrannu rispettu a me figghiu. 38 Ma li campagnoli vidennu lu figghiu, dissiru ntra d’ iddi: Chistu è l’ eredi, viniti, ammazzamulu, e nni pigghirremu la sua eredità. 39 E pigghiannulu lu cacciaru fora di la vigna, e l’ ammazzaru. 40 Quannu vinirrà lu patruni di la vigna, chi cci farrà a ddi campagnoli? 41 Iddi dissiru: Farrà muriri a ddi malandrini: e gabillirrà la so vigna ad autri campagnoli, li quali cci rinnirrannu li frutti a lu so tempu. 42 Gesù cci dissi: Nun aviti mai liggiutu ntra li Scritturi: La petra, chi fu scartata da li muraturi, è divintatu la basi di la cantunera? Chistu è statu fattu da lu Signuri, ed è cosa mirabili pri l’ occhi nostri? 43 Perciò vi dicu, ca lu regnu di Diu vi sarrà livatu, e sarrà datu a un populu, chi cci farrà produciri li frutti. 44 E cui cadirrà supra sta petra, si sfrantumirrà: e chiddu, supra di cui idda cadirrà, sarrà sfrantumatu. 45 Ed avennu li capi di li sacerdoti, e li Farisei ntisi sti soi parabuli, cumprinneru, ca si parrava d’ iddi. 46 E circannu di arristarlu, appiru paura di li turbi: giacchì l’ avianu comu profeta. |
First published in 1860 and 1861.
British & Foreign Bible Society