Secunnu Matteu 18 - Rut la Cantica di li Cantici e Matteu 1861 (volgarizzato in dialetto siciliano)1 Ntra lu stissu tempu s’ accustaru a Gesù li soi discipuli, dicennu: Cui cridi, ca è cchiù granni ntra lu regnu di li celi? 2 E Gesù chiamannu un picciriddu, lu misi mmenzu d’ iddi, 3 E dissi: In virità vi dicu, ca si nun vi cunvirtirriti, e nun divintirriti comu li picciriddi, nun trasirriti ntra lu regnu di li celi. 4 Cui perciò si umiliirrà comu stu picciriddu, chistu sarrà chiù granni ntra lu regnu di li celi. 5 E cui accugghirrà un picciriddu comu a chistu a nomu miu, accogghi a mia. 6 Cui poi scannaliirrà qualcunu di sti picciriddi, ca cridinu in mia, è megghiu pri iddu, ca cci fussi attaccata a lu coddu una petra di mulinu, e chi fussi jittatu ntra lu funnu di lu mari. 7 Guai a lu munnu pri li scannali. Giacchì è necessariu, ca cci fussiru scannali: ma guai a dd’ omu, ca è causa di lu scannalu. 8 Si però la to manu, o lu to pedi ti dunanu scannalu: tagghialu, e jettalu luntanu di tia: è megghiu pri tia trasiri ntra la vita c’ un pedi, o cu na manu di menu, ca aviri dui manu, o dui pedi, ed essiri jittatu ntra lu focu eternu. 9 E si lu to occhiu ti duna scannalu, scippatillu, e jettalu luntanu di tia: è megghiu pri tia trasiri ntra la vita c’ un occhiu, ca avennu dui occhi essiri jettatu ntra lu focu di l’infernu. 10 Guardativi di disprizzari unu di sti picciriddi: giacchì vi dicu, ca li soi ancili ntra li celi sempri vidinu la facci di me Patri, ca è ntra li celi. 11 Giacchì vinni lu Figghiu di l’ omu pri sarvari chiddu, ca era pirdutu. 12 Chi vi nni pari? si qualcunu avi centu pecuri, ed una di chisti si pirdissi: nun lassa iddu li novantanovi supra li muntagni, e va a circari a chidda, ca si pirdiu? 13 E si succedi, ca la trova: In virità vi dicu, ca avi cchiù piaciri pri chista, ca pri li novantanovi, ca nun s’ eranu pirduti. 14 Accussì nun è volontà di vostru Patri, ca è ntra li celi, ca pirissi unu sulu di sti picciriddi. 15 Ora si to frati t’ avissi offisu, va, e riprennilu di sulu a sulu. Si iddu t’ ascuta, hai guadagnatu a to frati. 16 Si però nun ti ascutassi, pigghia nsemmula cu tia unu, o dui, acciocchì nfacci a dui, o tri testimonj si facissi tuttu lu discursu. 17 E si nun li ascutirrà, dillu a la chiesa. E si nun ascutirrà la chiesa, avi a diventari pri tia comu un paganu, e un pubblicanu. 18 Vi dicu in virità, tuttu chiddu, chi avriti attaccatu supra la terra, sarrà anchi attaccatu ’n celu: e tuttu chiddu, chi sciugghirriti supra la terra, sarrà anchi sciotu ’n celu. 19 Vi dicu puru, ca si dui di vuautri cunsintirrannu supra la terra di dumannari qualunqui cosa, cci sarrà cuncessa da me Patri, ca è ntra li celi. 20 Giacchì unni sunnu dui, o tri, ca si juncinu a nomu miu, ddà sugnu iu mmenzu d’ iddi. 21 Allura accustannusi ad iddu Petru, cci dissi: Signuri, quantu voti piccannu me frati contra di mia, lu pirdunirrò? sinu a setti voti? 22 Gesù cci dissi: Nun ti dicu sinu a setti voti: ma sinu a sittanta voti setti voti. 23 Perciò lu regnu di li celi s’ assimigghia ad un certu re, ca vosi fari li cunti cu li soi servi. 24 Ed avennu principiatu a fari li cunti, cci fu presentatu unu, ca cci duvia deci mila talenti. 25 E nun avennu modu di pagari, lu patruni cumannau, ca fussi vinnutu iddu, so mugghieri, e li figghi, e tuttu chiddu, c’ avia, e si pagassi lu debitu. 26 Ma ddu servu addinucchiatu, lu prigava dicennu: Abbi pacenzia cu mia, e ti rinnirrò lu tuttu. 27 Mossu lu patruni a pietà di ddu servu, lu liberau, e cci rimisi lu debitu. 28 Nisciutu però ddu servu truvau ad unu di li soi cumpagni di sirvizziu, ca cci duvia centu dinari: ed affirrannulu lu strangulava, dicennu: Pagami zoccu mi divi. 29 Ed addinucchiatusi lu so cumpagnu, lu prigava, dicennu: Abbi pacenzia cu mia, e ti paghirrò lu tuttu. 30 Ma chiddu nun vosi: e jiu a farlu metteri carzaratu, nsinu a chi l’ avissi pagatu. 31 Vidennu però l’ autri cumpagni sti fatti, si contristaru fortementi: e jeru a diri a lu patruni tuttu chiddu, chi avia successu. 32 Allura lu patruni chiamau a chiddu: e cci dissi: Servu iniquu, ti rimisi tuttu lu debitu, pirchì mi lu prigasti: 33 Nun duvivi tu dunca cumpatiri puru a lu to cumpagnu, comu iu avia avutu pietà di tia? 34 E lu patruni ncuitatu lu cunsignau a li carnifici, nsinattantu chi avissi pagatu tuttu lu debitu. 35 Accussì me Patri celesti farrà cu vuautri, si nun pirdunirriti di cori a lu vostru fratellu. |
First published in 1860 and 1861.
British & Foreign Bible Society