Secunnu Matteu 14 - Rut la Cantica di li Cantici e Matteu 1861 (volgarizzato in dialetto siciliano)1 Ntra ddu tempu Erodi lu tetrarca ntisi la fama di Gesù: 2 E cci dissi a li soi picciotti: Chistu è Giuvanni Battista, ca risuscitau da li morti, e perciò iddu fa miraculi. 3 Giacchì Erodi avia fattu pigghiari, ed attaccari a Giuvanni: e l’ avia misu carzaratu pri causa di Erodiadi mugghieri di so frati. 4 Pirchì cci diceva Giuvanni: Nun t’ è licitu di possedirla. 5 E vulennulu fari ammazzari, si scantau di lu populu: pirchì l’ avianu comu profeta. 6 Ma ntra lu jornu, ca fici l’ anni Erodi, la figghia di Erodiadi abballau ddà mmenzu, e cci piaciu ad Erodi. 7 Unni cci promisi cu juramentu di daricci qualunqui cosi cci dumannassi. 8 Ma chidda avvirtuta prima di so matri, cci dissi: Dunami ccà ntra un vacili la testa di Giuvanni Battista. 9 E lu re si nni turbau: ma pri causa di lu juramentu, e pri li cunvitati, cumannau, chi cci fussi data. 10 E mannau a decollari a Giuvanni ntra li carzari. 11 E fu purtata la so testa ntra un vacili, e fu data a la picciotta, e chista la purtau a so matri. 12 E li soi discipuli cci jeru, pigghiaru lu so corpu, lu sepelleru, e vinniru a darinni la notizia a Gesù. 13 La quali cosa sintennu Gesù, si nni jiu di ddà in varca, ntra un locu ritiratu e disertu: e comu lu ntisiru li turbi, cci jeru d’ appressu a pedi di la cità. 14 E niscennu vitti na gran turba, e mossu a cumpassioni d’ iddi, sanau chiddi, ca eranu malati. 15 Ma facennusi sira, si cci accustaru li soi discipuli, dicennu: Lu locu è disertu, e già l’ ura è tarda: mannanni li turbi, acciochì si nni jissiru ntra li paiseddi ad accattarisi di manciari. 16 Gesù però cci dissi: Nun hannu bisognu di jirisinni: daticci vuautri a manciari. 17 Cci rispusiru: Ccà nun avemu ca cincu pani, e dui pisci. 18 Ed iddu cci dissi: Purtatimilli ccà. 19 Ed avennu cumannatu a li turbi d’ assittarisi supra l’ erva, pigghiau li cincu pani, e li dui pisci, e guardannu ’n celu fici la binidizioni, e rumpiu, e detti lu pani a li discipuli, e li discipuli a li turbi. 20 E manciaru tutti, e si saziaru. E cugghieru di restu dudici cufini chini di tozzi. 21 Ora lu numeru di chiddi, chi manciaru fu di cincu mila omini, senza cuntari li fimmini, e li picciriddi. 22 E subitu Gesù obbligau li discipuli ad acchianari ntra la varca, e a jiri ad aspittarlu a l’ autra ripa, mentri chi iddu licenziava li turbi. 23 E mannatanni la turba, acchianau sulu ntra lu munti pri fari orazioni. E fattusi sira, stava ddà sulu. 24 La varca però era mmenzu di lu mari sbattuta di l’ unni: giacchì lu ventu era cuntrariu. 25 Ma a la quarta vigilia di la notti, li jiu a truvari caminannu supra lu mari. 26 E vidennulu caminari supra lu mari, si turbaru, dicennu: Chistu è un fantasima. E pri lu scantu jisaru li vuci. 27 Allura Gesù cci parrau, dicennu: Facitivi curaggiu: iu sugnu, nun aviti paura. 28 Ma Petru cci rispusi, e dissi: Signuri, si sì tu, cumanna, ca iu ti vinissi ncontru supra l’ acqua. 29 Ed iddu dissi: Veni. E Petru scinnennu di la varca, caminava supra l’ acqua pri jiri versu Gesù. 30 Vidennu però, ca lu ventu era forti, si scantau: e comu accuminzau ad affunnari, gridau dicennu: Signuri, sarvami. 31 E subitu Gesù stinnennu la manu, l’ affirrau: e cci dissi: O di poca fidi, pirchì dubbitasti? 32 E comu acchianau ntra la varca, lu ventu abbacau. 33 Ma chiddi, ca eranu ntra la varca, s’ avvicinaru, e l’ aduraru, dicennu: Sì veru Figghiu di Diu. 34 Ed avennu passatu a l’ autra ripa, arrivaru a la terra di Genesar. 35 Ed avennulu canusciutu li genti di ddu locu, mannaru pri tuttu lu paisi ntornu, e cci presentaru tutti li malati: 36 E cci dumannavanu di tuccaricci sulamenti la fauda di la so vesti. E tutti chiddi, chi la tuccaru, foru sanati. |
First published in 1860 and 1861.
British & Foreign Bible Society