Secunnu Matteu 13 - Rut la Cantica di li Cantici e Matteu 1861 (volgarizzato in dialetto siciliano)1 Ntra ddu jornu niscennu Gesù di la casa, era assittatu a ripa di mari. 2 E s’ affuddau attornu ad iddu multi turbi, di manerachì acchianatu ntra na varca s’ assittau, e tutta la turba stava ntra la spiaggia. 3 E cci parrau di tanti cosi in parabula, dicennu: Eccu ca un siminaturi nisciu pri siminari. 4 E siminannu, parti di la simenza cadiu ntra la strata, e vinniru l’ oceddi di l’ aria, e si la manciaru. 5 Parti poi cadiu mmenzu li petri, unni nun cc’ era multa terra: e subitu spuntau, pirchì nun era ’n funnu di lu tirrenu. 6 Ma comu spuntau lu suli la quadiau: e siccomu nun aveva radica, siccau. 7 Parti poi cadiu ntra li spini: e crisceru li spini, e la suffucaru. 8 E parti cadiu ntra la terra bona: e detti fruttu, unni centu pri unu, unni sissanta, ed unni trenta pri unu. 9 Cu’ avi oricchi pri sentiri, senta. 10 E ncugnati li soi discipuli, cci dissiru: Pirchì parri ad iddi in parabuli? 11 Lu quali rispunnennu, cci dissi: Pirchì a vuautri è cuncessu di cumprenniri li misteri di lu regnu di li celi: ad iddi però nun è permissu. 12 Giacchì a cui avi, cci sarrà datu, ed avrà abbunnanza: ma a cui nun avi, cci sarrà livatu anchi chiddu, chi avi. 13 Perciò cci parru in parabuli: pirchì guardannu nun vidinu, ascutannu nun sentinu, nè cumprenninu. 14 E si verifichirrà in iddi la profezia d’ Isaia, chi dici: Sintirriti cu li vostri oricchi, e nun capirriti: e guardirriti cu li vostri occhi, e nun vidirriti. 15 Giacchì stu populu avi lu cori cupertu di grassu, ed è duru d’ oricchi, ed avi l’ occhi chiusi: acciocchì nun vidissi cu l’ occhi, nun sintissi cu l’ oricchi, nè cumprinnissi cu lu cori, e si cunvirtissi, ed iu lu sanassi. 16 Ma beati sunnu li vostri occhi, ca vidinu, e li vostri oricchi, ca sentinu. 17 Giacchì in virità vi dicu, ca multi profeti, e multi giusti desideraru di vidiri chiddu, chi viditi, e nun lu vittiru: e di ascutari chiddu, chi sintiti, e nun lu ntisiru. 18 Vuautri però sintiti la parabula di lu siminaturi. 19 Qualunqui, chi senti la palora di lu regnu, e nun la ntenni, veni lu malu, e rapisci chiddu, chi era statu siminatu ntra lu so cori: chistu è chiddu, chi riciviu la simenza ntra la strata. 20 Cui poi riciviu la simenza mmenzu li petri, è chiddu, chi senti la palora, e subitu la ricivi cu gaudiu: 21 Ma comu nun avi radica, ed è di poca durata, vinennu la tribulazioni e la persecuzioni pri la palora, subitu è scannaliatu. 22 Cui però ricivi la simenza ntra li spini, è chiddu, chi senti la palora: ma li sullicitutini di lu seculu presenti, e l’ ingannu di li ricchizzi suffucanu la palora, e si renni infruttuusa. 23 Cui però ricivi la simenza ntra la bona terra, è chiddu, chi ascuta la palora, e la cumprenni, e fa fruttu, e renni ora centu, ora sissanta, ora trenta pri unu. 24 Nautra parabula cci proposi, dicennu: Lu regnu di li celi è simili ad un omu, chi siminau simenza bona ntra lu so campu. 25 Ma comu s’ addurmisceru l’ omini, vinni lu so nnimicu, e cci siminau di supra la zizzania mmenzu di lu frumentu, e si nni jiu. 26 Crisciutu di poi lu lavuri, e fattu lu fruttu, cumpariu puru la zizzania. 27 E li servi di lu patri di famigghia avvicinatusi, cci dissiru: Signuri, nun siminasti bona simenza ntra lu to tirrenu? D’ unn’ è, ca cc’ è la zizzania? 28 Ed iddu cci rispusi: Qualchi omu nnimicu lu fici. Li servi però cci dissiru: Voi, ca jamu a ricogghirla? 29 Ed iddu rispusi: No: acciocchì arricugghiennu la zizzania, nun scippassivu cu idda puru lu furmentu. 30 Lassatili crisciri nsemmula nsinu a la messi, e ntra lu tempu di la messi cci dirrò a li mitituri: Arricugghiti primu la zizzania, ed attaccatila a mannuzzi pri abbruciarla: lu furmentu però arricugghitilu ntra lu me granaru. 31 Nautra parabula cci proposi dicennu: Lu regnu di li celi è comu un cocciu di sinapa, ca un omu pigghiau, e siminau ntra lu so tirrenu: 32 La quali, benchì sia la cchiù nica di tutti li simenzi, criscennu però è cchiù granni di tutti li ligumi, ed addiventa un arvulu, di manerachì l’ oceddi di l’ aria vennu, e posanu ntra li soi rami. 33 Nautra parabula cci dissi. Lu regnu di li celi è comu lu levitu, ca na fimmina pigghia e mmisca cu tri munneddi di farina, nsinacchì crisci tutta. 34 Tutti sti cosi Gesù cci dissi a li turbi in parabuli: e nun cci parrava mai senza parabuli: 35 Acciocchì si verificassi zoccu era dittu da lu profeta dicennu: Aprirrò la me vucca in parabuli, manifestirrò cosi occulti da la criazioni di lu munnu. 36 Allura, licenziati li turbi, si nni jiu a la casa: e si cci accustaru li soi discipuli, dicennu: Spieganni a nui la parabula di la zizzania ntra lu tirrenu. 37 Lu quali rispunnennu cci dissi: Cui semina la bona simenza, è lu Figghiu di l’ omu. 38 Lu tirrenu però, è lu munnu. La bona simenza, sunnu li figghi di lu regnu. La zizzania però, sunnu li figghi di lu malu. 39 Lu nnimicu poi, ca la siminau, è lu dimoniu. La messi però, è la fini di lu munnu: li mitituri poi, sunnu l’ ancili. 40 Comu addunca s’ arricogghi la zizzania, e s’ abbrucia ntra lu focu: accussì succidirrà a la cunsumazioni di li seculi. 41 Lu Figghiu di l’ omu mannirrà li soi ancili, e livirrannu di lu so regnu tutti li scannali, e tutti chiddi, chi fannu l’ iniquità: 42 E li jittirrannu ntra la furnaci di focu. Ddà cci sarrà chiantu, e zurrichiu di denti. 43 Allura li giusti lucirrannu comu lu suli ntra lu regnu di lu so Patri. Cu’ avi oricchi di sentiri, senta. 44 Lu regnu di li celi è comu un tesoru ammucciatu ntra un tirrenu: ca comu un omu lu trova, l’ ammuccia, e tuttu allegru si nni va, e vinni tuttu chiddu, chi avi, e s’ accatta ddu tirrenu. 45 E ancora lu regnu di li celi è comu un omu, chi fa nigozj, e chi cerca boni perni. 46 Lu quali truvata na perna prizziusa si nni va, e si vinni tuttu chiddu, chi avi, e si l’ accatta. 47 E ancora lu regnu di li celi è comu na riti jittata ntra lu mari, ca pigghia ogni sorti di pisci. 48 La quali, essennu china, la tiraru, e sidennu ntra la spiaggia, scigghieru li boni ntra li bigghioli, e jittaru li tinti. 49 Accussì sarrà ntra la cunsumazioni di li seculi: vinirrannu l’ ancili, e spartirrannu li mali di menzu a li boni, 50 E li jittirrannu ntra la furnaci di focu: ddà cci sarrà chiantu, e zurrichiu di denti. 51 Aviti ntisu tutti sti cosi? Cci rispusiru: Sì, Signuri. 52 E cci dissi: Perciò ogni scriba dottu ntra lu regnu di li celi, è comu un patri di famigghia, lu quali nesci di lu so sgrignu cosi novi e cosi usati. 53 E successi, ca comu finiu Gesù sti parabuli, si nni jiu di ddà. 54 E arrivannu ntra lu so paisi, li nsignava ntra li soi sinagoghi, di manerachì ristavanu ammirati, e dicevanu: D’ unni cci veni a chistu sta sapienza, e sta virtù? 55 Nun è chistu figghiu di mastru? Nun si chiama so matri Maria, e li soi frati, Japicu, e Giuseppi, e Simuni, e Giuda: 56 E li soi soru, nun sù tutti cu nui? D’ unni cci vinniru dunca a chistu tutti sti cosi? 57 E ristavanu scannaliati d’ iddu. Gesù però cci dissi: Nun cc’ è profeta senza onuri, si no ntra lu so paisi, e ntra la so casa. 58 E nun fici ddà multi prodigj pri causa di la incredulità d’ iddi. |
First published in 1860 and 1861.
British & Foreign Bible Society