Matei 27 - Noul Testament SBR 2023Isus înaintea lui Pilat (Mc. 15:1; Lc. 23:1-2; In. 18:28-32) 1 Când s-a făcut dimineață, toți mai-marii preoților și bătrânii poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2 După ce L-au legat, L-au dus și L-au predat lui Pilat, procuratorul. Moartea lui Iuda (Fa. 1:18-19) 3 Când a văzut Iuda, vânzătorul, că Isus fusese condamnat, a regretat și a dus înapoi cei treizeci de arginți la mai-marii preoților și la bătrâni, 4 zicând: „Am păcătuit vânzând sânge nevinovat!” Ei au răspuns: „Ce ne privește pe noi? Treaba ta!” 5 Aruncând arginții în Templu, el a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat. 6 Mai-marii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să-i punem în vistieria Templului, întrucât sunt preț de sânge.” 7 După ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului, pentru înmormântarea străinilor. 8 De aceea, ogorul acela este numit până astăzi „Ogorul sângelui”. 9 Atunci s-a împlinit ce a fost spus prin profetul Ieremia, când a zis: „Au luat treizeci de arginți, prețul Celui prețuit, pe care l-au stabilit unii dintre fiii lui Israel, 10 și i-au dat pentru ogorul olarului, după cum mi-a poruncit Domnul.” Isus înaintea lui Pilat (Mc. 15:2-5; Lc. 23:3-5; In. 18:33-38) 11 Isus a fost adus înaintea procuratorului și procuratorul L-a întrebat: „Ești tu «regele iudeilor»?” Isus i-a răspuns: „Tu o spui!” 12 Dar, în timp ce era acuzat de mai-marii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic. 13 Atunci Pilat i-a zis: „Nu auzi câte mărturisesc împotriva ta?” 14 El nu i-a răspuns nici măcar un cuvânt, lucru care l-a mirat mult pe procurator. Condamnarea la moarte a lui Isus (Mc. 15:6-15; Lc. 23:13-25; In. 18:39 – 19:16) 15 La fiecare sărbătoare, procuratorul obișnuia să le elibereze mulțimilor un întemnițat, cel pe care îl doreau ei. 16 Aveau pe atunci un întemnițat vestit, numit [Isus] Baraba. 17 Așadar, după ce s-au adunat, Pilat i-a întrebat: „Pe cine doriți să vi-l eliberez, pe [Isus] Baraba sau pe Isus care se numește Cristos?” 18 Căci știa că din invidie Îl dăduseră în mâinile lui. 19 În timp ce ședea pe scaunul de judecată, soția lui i-a trimis vorbă: „Să nu ai nimic de a face cu acest om drept, căci astăzi am suferit multe în vis, din cauza Lui.” 20 Dar mai-marii preoților și bătrânii au înduplecat mulțimile ca să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. 21 Guvernatorul i-a întrebat din nou: „Pe care dintre cei doi doriți să vi-l eliberez?” Și ei au răspuns: „Pe Baraba!” 22 Pilat le-a zis: „Atunci ce să fac cu Isus care se numește Cristos?” Și toți au răspuns: „Să fie răstignit!” 23 El i-a întrebat: „Dar ce rău a făcut?” Ei, însă, strigau și mai tare: „Să fie răstignit!” 24 Văzând Pilat că nimic nu ajută ci că, mai degrabă, se face zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea mulțimii și a zis: „Sunt nevinovat de sângele acesta. Vă privește!” 25 Și tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” 26 Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce L-a biciuit, L-a dat ca să fie răstignit. Isus batjocorit de soldați (Mc. 15:16-20; In. 19:2-3) 27 Soldații procuratorului L-au luat pe Isus în pretoriu, au adunat în jurul Lui întreaga cohortă 28 și, după ce L-au dezbrăcat, L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. 29 Au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă I-au pus o trestie. Apoi, îngenunchind înaintea Lui, și-au bătut joc de El zicându-I: „Salutare, «rege al iudeilor»!” 30 Îl scuipau și, luându-I trestia, Îl loveau peste cap. 31 După ce și-au bătut joc de El, L-au dezbrăcat de mantie și L-au îmbrăcat cu haina Lui. Apoi L-au dus ca să-L răstignească. Răstignirea lui Isus (Mc. 15:21-32; Lc. 23:26-43; In. 19:17-27) 32 În timp ce ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon, și l-au obligat să-I poarte crucea. 33 Au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă «Locul craniului». 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere dar, după ce a gustat, nu a vrut să bea. 35 După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui, trăgând la sorți. 36 Apoi s-au așezat și Îl păzeau acolo. 37 Deasupra capului Său I-au pus în scris acuzația: „ACESTA ESTE ISUS, REGELE IUDEILOR!” 38 Împreună cu El erau răstigniți doi tâlhari, unul la dreapta, iar altul la stânga. 39 Trecătorii Îi aduceau injurii și dădeau din cap, 40 zicând: „Tu, cel care dărâmi Templul și în trei zile îl zidești la loc, salvează-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, [chiar] coboară de pe cruce!” 41 În același fel, mai-marii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl luau în derâdere și ziceau: 42 „Pe alții i-a salvat! Pe sine nu se poate salva! Este «Regele lui Israel»! Să se coboare acum de pe cruce și vom crede în el! 43 S-a încrezut în Dumnezeu. Să-l scape acum dacă-l vrea, căci a zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»!” 44 Până și tâlharii care au fost răstigniți împreună cu El, Îl insultau în același fel. Moartea lui Isus (Mc. 15:33-41; Lc. 23:44-49; In. 19:28-30) 45 De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea, s-a făcut întuneric peste toată țara. 46 Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, léma sabactáni?” care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” 47 Când L-au auzit, unii dintre cei care stăteau acolo ziceau: „Omul acesta îl cheamă pe Ilie!” 48 Îndată, unul dintre ei a alergat și a luat un burete și, după ce l-a îmbibat cu oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea. 49 Ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-l scape!” 50 Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, Și-a dat duhul. 51 Și iată că perdeaua din Templu s-a despicat în două, de sus până jos. Pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat. 52 Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care adormiseră au înviat. 53 Și, ieșind din morminte, după învierea Lui au intrat în Sfânta Cetate și s-au arătat multora. 54 Centurionul și cei care împreună cu el Îl păzeau pe Isus, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” 55 Acolo erau multe femei care priveau de la distanță și care Îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-I. 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov și Iosif, și mama fiilor lui Zebedei. Înmormântarea lui Isus (Mc. 15:42-47; Lc. 23:50-56; In. 19:38-42) 57 Când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care era și el un ucenic al lui Isus. 58 Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. 59 Luând trupul, Iosif l-a învelit într-o pânză curată de in, 60 și l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. Apoi, după ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat. 61 Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și stăteau în fața mormântului. Paza de la mormânt 62 În ziua următoare, cea care este după Ziua Pregătirii, mai-marii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat 63 și i-au zis: „Stăpâne, ne-am adus aminte că, pe când trăia, înșelătorul acela a spus: «După trei zile voi învia!» 64 Poruncește, deci, ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui să-l fure și apoi să spună poporului «A înviat din morți!» Înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai gravă decât cea dintâi.” 65 Pilat le-a zis: „Aveți gardă! Mergeți și păziți-l cum știți.” 66 Ei s-au dus de au asigurat paza mormântului și, împreună cu garda, au sigilat piatra. |
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
Interconfessional Bible Society of Romania