Matei 18 - Noul Testament SBR 2023

Cel mai mare în Împărăție

¹ În ceasul acela, ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat: „Cine este cel mai mare în Împărăția cerurilor?”

² El a chemat un copilaș, l-a așezat în mijlocul lor

³ și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce ca să deveniți asemenea copilașilor, nu veți intra nicidecum în Împărăția cerurilor.

⁴ Așadar, cel care se va smeri ca acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția cerurilor.

⁵ Și cine primește un copilaș ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primește!

Prilejuri de păcătuire

⁶ Dar, pentru cel care face pe unul dintre acești micuți care cred în Mine să păcătuiască ar fi mai bine să-i fie atârnată de gât o piatră de moară grea și să fie scufundat în adâncul mării.

⁷ Vai de lume, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire trebuie să vină, dar vai de omul prin care vine prilejul de păcătuire!

⁸ Dacă mâna ta sau piciorul tău te face să păcătuiești, taie acel mădular și aruncă-l de la tine! Este mai bine să intri în viață fără o mână sau un picior, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.

⁹ Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri cu un ochi în viață, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena de foc.

Parabola cu oaia pierdută

¹⁰ Aveți grijă să nu disprețuiți pe unul din acești micuți! Adevărat vă spun că îngerii lor în ceruri privesc neîncetat fața Tatălui Meu care este în ceruri.

¹¹ [Căci Fiul Omului a venit să mântuiască ceea ce era pierdut.]

¹² Ce credeți? Dacă unui om care are o sută de oi i s-ar întâmpla ca una dintre ele să se rătăcească, nu va lăsa el oare pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se va duce să o caute pe cea rătăcită?

¹³ Adevărat vă spun că, dacă se întâmplă să o găsească, se va bucura mai mult de ea decât de cele nouăzeci și nouă care nu s-au rătăcit.

¹⁴ Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri ca vreunul din acești micuți să piară.

Împăcarea cu fratele tău

¹⁵ Dacă fratele tău păcătuiește [împotriva ta], du-te și dovedește-i vinovăția doar între tine și el. Dacă te va asculta, l-ai câștigat pe fratele tău.

¹⁶ Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane pentru ca orice acuză să se întemeieze pe mărturia a doi sau trei martori.

¹⁷ Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii. Dacă nici de biserică nu vrea să asculte, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.

¹⁸ Adevărat vă spun că tot ce veți lega pe pământ va fi fost legat în cer; și tot ce veți dezlega pe pământ va fi fost dezlegat în cer.

¹⁹ Iarăși, [adevărat] vă spun că, dacă doi dintre voi se vor înțelege pe pământ cu privire la vreun lucru pe care să-l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

²⁰ Căci, unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, și Eu sunt acolo în mijlocul lor.”

Parabola robului nemilostiv

²¹ Atunci a venit la El Petru și L-a întrebat: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”

²² Isus i-a răspuns: „Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte!

²³ De aceea, Împărăția cerurilor a fost asemănată cu un rege care a vrut să se socotească cu robii săi.

²⁴ Când a început să facă socoteala, a fost adus la el unul care îi datora zece mii de talanți.

²⁵ Fiindcă nu avea cu ce să-i plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția și copiii lui și tot ce avea, ca să fie plătită datoria.

²⁶ Atunci robul a căzut la pământ înaintea lui, a îngenuncheat și i-a zis: «Stăpâne, fii îngăduitor cu mine și-ți voi plăti tot!»

²⁷ Făcându-i-se milă, stăpânul acelui rob i-a dat drumul și i-a iertat datoria.

²⁸ Dar, când a ieșit afară, robul acela l-a găsit pe unul dintre cei ce erau robi împreună cu el care îi datora o sută de dinari. L-a apucat și l-a strâns de gât, zicându-i: «Plătește ceea ce îmi datorezi!»

²⁹ Atunci cel ce era rob împreună cu el a căzut la pământ și i-a zis: «Fii îngăduitor cu mine și-ți voi plăti!»

³⁰ Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare, până va plăti ceea ce datora.

³¹ Când ceilalți robi au văzut cele întâmplate, au fost foarte întristați și s-au dus și au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

³² Atunci, stăpânul său l-a chemat la sine și i-a zis: «Rob rău, eu ți-am iertat toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat!

³³ Oare nu se cădea ca și tu să te înduri de cel care este rob împreună cu tine, așa cum și eu m-am îndurat de tine?»

³⁴ Mânios, stăpânul său l-a dat pe mâna călăilor, până va plăti tot ce-i datora.

³⁵ Tot așa vă va face și Tatăl Meu Cel ceresc dacă nu iertați, fiecare pe fratele său, din inimă.”