Matei 13 - Noul Testament SBR 2023

Parabola semănătorului

¹ În ziua aceea, după ce a ieșit din casă, Isus S-a așezat pe țărmul mării.

² Mulțimi mari de oameni s-au adunat la El, așa încât El a urcat și a șezut într-o barcă, iar toată mulțimea stătea pe țărm.

³ El le-a spus multe lucruri în parabole, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.

⁴ În timp ce semăna, unele semințe au căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările și le-au mâncat.

⁵ Altele au căzut în locuri pietroase unde nu aveau pământ mult și, pentru că nu aveau pământ adânc, au răsărit repede.

⁶ Dar, când s-a ridicat soarele, s-au ofilit și, fiindcă n-aveau rădăcină, s-au uscat.

⁷ Altele au căzut între spini și spinii au crescut și le-au înăbușit.

⁸ Alte semințe, însă, au căzut în pământul cel bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci.

⁹ Cine are urechi să audă!”

Scopul vorbirii în parabole

¹⁰ Ucenicii au venit la El și L-au întrebat: „De ce le vorbești în parabole?”

¹¹ Și El le-a răspuns: „Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu li s-a dat.

¹² Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, dar de la cel ce nu are i se va lua și ceea ce are.

¹³ De aceea le vorbesc în parabole: pentru că ei, măcar că văd, nu văd și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.

¹⁴ Cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „De auzit, veți auzi, dar nu veți înțelege și de privit, veți privi, dar nu veți pricepe;

¹⁵ căci inima poporului acestuia s-a împietrit, cu urechile de abia mai aud, iar ochii și i-au închis: ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar Eu să-i vindec.”

¹⁶ Dar, ferice de ochii voștri pentru că văd și de urechile voastre pentru că aud.

¹⁷ Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ce vedeți voi, dar nu au văzut, sau să audă ce auziți voi, dar nu au auzit.

Explicarea parabolei semănătorului

¹⁸ Așadar, ascultați parabola semănătorului:

¹⁹ Când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat cu sămânță de-a lungul drumului.

²⁰ Cel care a fost semănat cu sămânță în locuri pietroase este cel care aude Cuvântul și îl primește îndată cu bucurie.

²¹ El nu are însă rădăcină în el, ci este vremelnic; când vine necazul sau persecuția din cauza Cuvântului, îndată se poticnește.

²² Cel semănat cu sămânță între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și devine neroditor.

²³ Cel semănat cu sămânță în pământ bun este cel care aude și înțelege Cuvântul. El aduce într-adevăr rod și face – unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci.

Parabola cu zizania semănată printre grâu

²⁴ Le-a pus înainte o altă parabolă, zicând: „Împărăția cerurilor se aseamănă unui om care a semănat sămânță bună în ogorul său.

²⁵ Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui și a semănat zizanie prin grâu, apoi a plecat.

²⁶ Când a răsărit paiul și a făcut rod, a apărut și zizania.

²⁷ Slugile stăpânului casei au venit la el și i-au zis: «Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? Cum, atunci, are zizanie în el?»

²⁸ El le-a răspuns: «Un om dușmănos a făcut lucrul acesta!» Și ei l-au întrebat: «Vrei să mergem s-o adunăm?»

²⁹ El a zis: «Nu, ca nu cumva adunând zizania să smulgeți cu ea și grâul.

³⁰ Lăsați să crească împreună până la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: Adunați mai întâi zizania și legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în hambarul meu!»”

Parabola grăuntelui de muștar și a drojdiei

³¹ Isus le-a pus înainte o altă parabolă și le-a zis: „Împărăția cerurilor este ca un grăunte de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în ogorul său.

³² Acesta este cel mai mic grăunte dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine copac, așa încât păsările cerului vin și se adăpostesc în ramurile lui.”

³³ Le-a mai spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este ca drojdia pe care a luat-o o femeie și a amestecat-o cu trei măsuri de făină, până când a dospit totul.”

Folosirea parabolelor

³⁴ Isus a spus mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole,

³⁵ ca să se împlinească ceea ce a fost rostit prin profetul care a zis: „Îmi voi deschide gura în parabole, Voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea [lumii].”

Explicarea parabolei cu zizania

³⁶ Atunci, după ce a dat drumul mulțimilor, Isus a intrat în casă. Ucenicii Săi au venit la El și I-au zis: „Explică-ne parabola cu zizania din ogor.”

³⁷ Și El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului.

³⁸ Ogorul este lumea, sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar zizania sunt fiii Celui Rău.

³⁹ Dușmanul care a semănat-o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰ Așa cum se adună zizania și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul veacului.

⁴¹ Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi, iar ei vor aduna din Împărăția Lui toate pricinile de poticnire și pe toți cei ce trăiesc în nelegiuire

⁴² și-i va arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânset și scrâșnire a dinților.

⁴³ Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi să audă!”

Parabola comorii ascunse.

⁴⁴ „Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-un ogor, pe care un om a găsit-o și o ascunde din nou. De bucuria ei, el se duce, vinde tot ce are și apoi cumpără ogorul acela.

⁴⁵ Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor în căutarea unor perle frumoase.

⁴⁶ Când a găsit o perlă de mare preț, s-a dus, a vândut tot ce avea și a cumpărat-o.

⁴⁷ Împărăția cerurilor mai este și ca un năvod care, aruncat în mare, a adunat de toate.

⁴⁸ Când s-a umplut, pescarii l-au scos la țărm și, șezând jos, au adunat ceea ce era bun în vase, iar ceea ce era nefolositor au aruncat afară.

⁴⁹ Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți,

⁵⁰ și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânset și scrâșnire a dinților.

⁵¹ Ați înțeles toate acestea?” Ei I-au răspuns: „Da!”

⁵² El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a fost învățat cu privire la Împărăția cerurilor se aseamănă cu stăpânul unei case care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi.”

Respingerea lui Isus la Nazaret

⁵³ Când a terminat de spus aceste parabole, Isus a plecat de acolo.

⁵⁴ Venind în patria sa, îi învăța pe oameni în sinagoga lor, așa încât aceștia erau uluiți și ziceau: „De unde are acest om înțelepciunea aceasta și aceste puteri?

⁵⁵ Oare nu este acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama lui Maria și frații lui – Iacov, Iosif, Simon și Iuda?

⁵⁶ Și surorile lui nu sunt toate printre noi? Atunci, de unde are omul acesta toate aceste lucruri?”

⁵⁷ Și, astfel, se poticneau în El. Însă Isus le-a zis: „Un profet nu este lipsit de prețuire decât în patria lui și în casa lui!”

⁵⁸ Și nu a făcut multe minuni acolo, din cauza necredinței lor.