Psalmi 39 - Noua Traducere Românească

Psalmul 39

Pentru dirijor. Pentru Iedutun. Un psalm al lui David.

¹ Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba. Îmi voi pune frâu gurii, cât timp se va afla cel rău în prezența mea“.

² Am rămas deci mut, în tăcere, fără să rostesc nici măcar o vorbă bună, însă durerea mea a devenit tot mai intensă.

³ Îmi ardea inima înăuntrul meu și mă mistuia un foc în timp ce suspinam. Atunci am rostit următoarele cuvinte:

⁴ „Doamne, fă-mi cunoscut care este sfârșitul vieții mele și care este numărul zilelor mele? Fă-mă să înțeleg cât sunt de trecător!

⁵ Iată, Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieții mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr, orice om care se ține bine este, de fapt, o biată suflare“. Selah

⁶ Într-adevăr, omul cutreieră ca o umbră! Da, el se agită degeaba, strânge bogății și nu știe cine le va aduna.

⁷ Și acum ce mai pot spera eu, Stăpâne? Speranța mea este în Tine.

⁸ Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă lăsa la disprețul nebunului!

⁹ Stau mut și nu-mi deschid gura, căci Tu ai lucrat.

¹⁰ Abate-Ți loviturile de la mine! Sunt distrus de pedeapsa mâinii Tale.

¹¹ Tu îl mustri și îl pedepsești pe om pentru nelegiuirea lui, îi distrugi, ca o molie, ce are mai scump. Într-adevăr, orice om este doar o suflare! Selah

¹² Doamne, ascultă-mi rugăciunea, ascultă cu atenție strigătul meu după ajutor! Nu rămâne surd la plânsul meu, căci, față de Tine, sunt un călător străin, un peregrin, ca toți strămoșii mei.

¹³ Abate-Ți privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăși, până nu mă duc și nu voi mai fi!