Zaharia 1 - Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022

Îndemn la pocăință

¹ În luna a opta, în al doilea an al lui Darius, cuvântul DOMNULUI i-a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:

² „DOMNUL S‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri,

³ de aceea spune‑le: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: ‘Întoarceți‑vă la Mine’, zice DOMNUL Oștirilor, ‘și Eu Mă voi întoarce la voi’, zice DOMNUL Oștirilor.

⁴ ‘Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau profeții de mai înainte astfel: ‹Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!› Dar ei n‑au ascultat și n‑au luat aminte la Mine’, zice DOMNUL.

⁵ ‘Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau profeții să trăiască veșnic?

⁶ Totuși, cuvintele Mele și hotărârile Mele pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeții, nu i‑au ajuns ele pe părinții voștri? Și atunci ei s‑au întors și au zis: ‹DOMNUL Oștirilor ne‑a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.›’»”

Prima viziune: omul dintre mirți

⁷ În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în al doilea an al lui Darius, cuvântul DOMNULUI a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido.

⁸ Am avut noaptea o vedenie: se făcea că un om călare pe un cal roib stătea între mirți într‑un umbrar, și în urma lui erau niște cai roibi, murgi și albi.

⁹ Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!”

¹⁰ Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Sunt cei pe care i‑a trimis DOMNUL să cutreiere pământul.”

¹¹ Și ei I-au răspuns Îngerului DOMNULUI care stătea între mirți și au zis: „Am cutreierat pământul și, iată, tot pământul stă în nepăsare!”

¹² Atunci, Îngerul DOMNULUI a luat cuvântul și a zis: „DOAMNE al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te‑ai mâniat în acești șaptezeci de ani?”

¹³ DOMNUL i-a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.

¹⁴ Iar îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis: „Strigă și spune: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Sunt cuprins de o mare râvnă pentru Ierusalim, pentru Sion,

¹⁵ și sunt mânios cu o mare mânie împotriva neamurilor care trăiesc în tihnă, căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au făcut și mai mult rău.

¹⁶ De aceea, așa vorbește DOMNUL: Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită în el, zice DOMNUL Oștirilor, și funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim.»

¹⁷ Strigă din nou și spune: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, DOMNUL va mângâia din nou Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.»”

A doua viziune: neamurile, simbolizate prin coarne

¹⁸ Mi-am ridicat ochii și am văzut patru coarne.

¹⁹ L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Și el mi‑a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.”

²⁰ DOMNUL mi‑a arătat patru meșteri.

²¹ Eu am întrebat: „De ce au venit aceștia?” Și el a zis: „Acelea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, așa încât nimeni n‑a mai ridicat capul. Meșterii au venit să îngrozească și să frângă coarnele neamurilor care s-au semețit împotriva țării lui Iuda ca să‑i risipească locuitorii.”