Marcu 5 - Biblia Dumitru Cornilescu 2024

Vindecarea unui îndrăcit

¹ Au ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul gadarenilor.

² Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat.

³ Omul acesta își avea locuința în morminte, și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț.

⁴ Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli.

⁵ Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre.

⁶ Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat

⁷ și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinui!”

⁸ Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!”

⁹ „Care-ți este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.”

¹⁰ Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela.

¹¹ Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau.

¹² Și dracii L-au rugat și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!”

¹³ Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare.

¹⁴ Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat.

¹⁵ Au venit la Isus, și iată-l pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat.

¹⁶ Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii.

¹⁷ Atunci au început să-L roage pe Isus să plece din ținutul lor.

¹⁸ Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.

¹⁹ Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine!”

²⁰ El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.

Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani

²¹ După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.

²² Atunci a venit unul dintre fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui

²³ și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască!”

²⁴ Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.

²⁵ Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.

²⁶ Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea, și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău.

²⁷ A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui.

²⁸ Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”

²⁹ Și îndată a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.

³⁰ Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”

³¹ Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai zici: «Cine s-a atins de Mine?»”

³² El Se uita de jur împrejur să o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

³³ Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul.

³⁴ Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta!”

³⁵ Pe când vorbea El încă, iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce-L mai superi pe Învățătorul?”

³⁶ Dar Isus, fără să țină seama de cuvintele acestea, i-a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”

³⁷ Și nu i-a îngăduit nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.

³⁸ Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult.

³⁹ A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme.”

⁴⁰ Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, i-a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila.

⁴¹ A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita, cumi!”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!”

⁴² Îndată fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți.

⁴³ Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să i se dea de mâncare fetiței.