2 Samuel 18 - Biblia Dumitru Cornilescu 2024

Absalom, ucis de Ioab

¹ David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.

² A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o treime sub Itai din Gat. Și împăratul a zis poporului: „Vreau să ies și eu împreună cu voi.”

³ Dar poporul a zis: „Să nu ieși! Căci dacă o vom lua la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră, și când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu ești ca zece mii dintre noi, și acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.”

⁴ Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeți că este mai bine.” Și împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.

⁵ Împăratul le-a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveți față de mine, purtați-vă blând cu tânărul Absalom!” Și tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

⁶ Poporul a ieșit în câmp înaintea lui Israel și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.

⁷ Acolo poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David și a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca la douăzeci de mii de oameni.

⁸ Lupta s-a întins pe tot ținutul, și pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.

⁹ Absalom s-a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare, și capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer și pământ, și catârul care era sub el a trecut înainte.

¹⁰ Un om, văzând lucrul acesta, a venit și i-a spus lui Ioab: „Iată, l-am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.”

¹¹ Și Ioab i-a zis omului care i-a adus știrea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ți-aș fi dat zece sicli de argint și un brâu.”

¹² Dar omul acela i-a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aș pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit următoarea poruncă pe care v-a dat-o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: «Luați seama fiecare la tânărul Absalom!»

¹³ Și dacă l-aș fi omorât mișelește, nimic nu i-ar fi rămas ascuns împăratului și tu însuți ai fi fost împotriva mea.”

¹⁴ Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Și a luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului.

¹⁵ Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.

¹⁶ Ioab a sunat din trâmbiță, și poporul s-a întors, încetând astfel să-l mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

¹⁷ L-au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii și au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.

¹⁸ Pe când trăia, Absalom își ridicase un stâlp de aducere aminte în Valea Împăratului. Căci zicea: „N-am fii prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.” Și a pus numele său stâlpului, care și astăzi se numește Stâlpul lui Absalom.

Solia lui Cuși

¹⁹ Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga și să-i duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmașilor săi!”

²⁰ Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veștile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.”

²¹ Și Ioab i-a zis lui Cuși: „Du-te și vestește-i împăratului ce ai văzut!” Cuși s-a închinat înaintea lui Ioab și a dat fuga.

²² Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i-a zis iarăși lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuși!” Și Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ți va fi de folos.”

²³ „Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg”, a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!” Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în câmpie și a luat-o înaintea lui Cuși.

²⁴ David ședea între cele două porți. Caraula s-a dus pe acoperișul porții spre zid; a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om alerga singur-singurel.

²⁵ Caraula a strigat și i-a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce vești.” Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult.

²⁶ Caraula a văzut un alt om alergând și a strigat la portar: „Iată, un om aleargă singur-singurel.” Împăratul a zis: „Și el aduce vești.”

²⁷ Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc.” Și împăratul a zis: „Este un om de bine și aduce vești bune.”

²⁸ Ahimaaț a strigat și i-a zis împăratului: „Este bine de tot!” S-a închinat înaintea împăratului cu fața până la pământ și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul!”

²⁹ Împăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Ahimaaț a răspuns: „Am văzut o mare învălmășeală când ne-a trimis Ioab pe slujitorul împăratului și pe mine, slujitorul tău, dar nu știu ce era.”

³⁰ Și împăratul a zis: „Stai colea laoparte!” Și Ahimaaț a stat deoparte.

³¹ Îndată a sosit Cuși. Și a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ți-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.”

³² Împăratul i-a zis lui Cuși: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuși a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, împăratul, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să-ți facă rău!”

³³ Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porții și a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”