Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -

Matteu 7 - Lu Santu Vanghielu di Ghiesù Cristu Secondu Matteiu 1861


CAP. VII.

1 Nun ghiudicate, per nun essa ghiudicati.

2 Perchè in lu modu, che aurete ghiudicatu, sarete ghiudicati: e sarete misurati secondu la misura, che aurete impiegata per misurà l’ altri.

3 Per cosa vedi tu una lisca di paglia in l’ ochiu di u to fratellu, e nun vedi un burdinà in lu to ochiu?

4 O come dirè tu a lu to fratellu: Lascia, che ti cacci da lu to ochiu sta lisca di paglia: mentre tu hai nel’ ochiu un burdinale?

5 Ipocrita, caccia prima da lu to ochiu u burdinà, e dopu vidrè a caccià la lisca di paglia da l’ ochiu di lu to fratellu.

6 Nun date le cose sante a li cani: nè mancu ghittate di le perle a li porci, perch’ elli nun li calcechinu cun li so’ pedi, e ch’ elli nun si righirinu per sbranavvi.

7 Dumandate, e vi sarà datu: circate, e truvarete: pichiate, e vi aprirannu.

8 Perchè ugnun, che dumanda, riceve: chi cerca, trova: e a chi pichiarà, si aprirà.

9 Qual è fra voi altri l’ omu, che quandu u so figliolu li dumanda di lu pane, li da un sassu?

10 E se ellu li dumanda un pesce, li purghiarà forze una sarpe?

11 Adunque, se voi, che sete cattivi, sapete dà a li vostri figlioli li beni, che vi sonu stati dati: quantu più lu vostru Babbu, che è in li celi darà li beni a quelli, che li li dumandarannu?

12 Adunque fate a l’ omini tuttu quellu, che vurriste, che vi fusse fattu. Perchè questu è la legghie, e li prufeti.

13 Intrate per la porta stretta: perchè larga è la porta, e spaziosa è la strada, che cunduce a la perdizione, e molti so’ quelli, ch’ entranu per ella.

14 Quantu è chiuca la porta, e quantu è stretta la strada, che cunduce a la vita: e quantu pochi sonu quelli, che la ritrovanu!

15 Guardatevi da li falsi prufeti, che vengunu versu di voi cun mantellu di pecura, ma in lu core so’ lupi rapaci.

16 D’ appressu i loru frutti li cunusciarete. Si coglie mica l’ uva sopra le spine, e li fichi sopra li cardi?

17 Cusì ogn’ alberu bonu face frutti boni: e l’ alberu cattivu face li frutti cattivi.

18 Un alberu bonu nun po fà frutti cattivi: nè un alberu cattivu fà li frutti boni.

19 Ogn’ alberu, che nun fa lu fruttu bonu, si taglia, e si ghietta in lu focu.

20 Adunque voi li ricunusciarete a li so’ frutti.

21 Tutti quelli, che mi dicunu, Signore, Signore, nun intrarannu in lu regnu di li celi: ma quellu, che face la vuluntà di lu me Babbu, che è in li celi, quellu intrarà in lu regnu di li celi.

22 In quellu ghiornu molti mi dirannu: Signore, Signore, nun avemu noi prufetizatu in lu to nome, nun avemu noi scacciatu li dimonii in lu to nome, nun avemu fattu molti miraculi in lu to nome?

23 Ed allora diragghiu ad elli: Eiu nun vi ho mai cunusciuti: ritirativi da me, voi tutti, che cummittite l’ iniquità.

24 Chiunque adunque ascolta e me’ parole, e le mette in pratica, sarà paragunatu a l’ omu saviu, che piantò la so casa su la petra,

25 E cascò l’ acqua, e s’ ingrossonu li fiumi, e suffionu li venti, e tutti culpinu a so casa, ma ella nun cascò: perchè era piantata su la petra.

26 E chiunque ascolta e me’ parole, e nun le mette in pratica, sarà paragunatu a l’ omu scioccu, che fabbricò a so casa su la rena:

27 E cascò l’ acqua, e vensinu li fiumi, e suffionu li venti, e culpinu tutti a so casa, e cascò, e fu una gran ruina per ella.

28 Ed arrivò, che quandu Ghiesù ebbe finitu sti discorsi, la ghiente si maravigliava di la so duttrina.

29 Perchè ellu li struiva come avendune l’ autorità, e mica come i loru Scribi, e Farisei.

Published in London in 1861.

British & Foreign Bible Society
Lean sinn:



Sanasan