Matteu 11 - Lu Santu Vanghielu di Ghiesù Cristu Secondu Matteiu 1861CAP. XI. 1 E quandu Ghiesù ebbe finitu di struì li so’ dodici discipuli, si n’ andò da quellu locu per insignà, e predicà in le loru città. 2 Ma Ghiuvanni avendu intesu in prighiò l’ opare di Cristu, li mandò dui di li so’ discipuli, 3 Dicenduli: Sei tu quellu, che ha da vena, o n’ avemu d’ aspettà un altru? 4 E Ghiesù rispundendu disse ad elli: Andate, e dite a Ghiuvanni quellu, che avete intesu, e quellu, che avete vistu: 5 Li cechi vedunu, li scianchi marchianu, li leprosi so’ mundati, li sordi sentunu, li morti risusciteghianu, li povari so’ evanghielizati: 6 E beatu è quellu, che nun si sarà scandalizatu in me. 7 Quandu elli si ne funu andati, Ghiesù cuminciò a parlà a le ghienti di Ghiuvanni: Cosa sete andati a veda in lu desertu? una canna scossa da lu ventu? 8 Ma cosa sete andati a veda? un omu ben vistitu? Ma quelli, che so’ vistiti di belli panni, stannu in li palazzi di li re. 9 Ma cosa sete andati a veda? un prufeta? Ma eiu vi dicu, ch’ ellu è più che un prufeta. 10 Ed in fatti quessu è quellu, di lu quale è scrittu: Eccu eiu mandu lu me agnulu innanzi a te, perch’ ellu prepari la to strada davanti a te. 11 Vi dicu in verità, nun nascì mai da donna un omu più grande di Ghiuvanni Battista: ma quellu, ch’ è u più chiucu in lu regnu di li celi, è più magghiò d’ ellu. 12 Da lu tempu di Ghiuvanni Battista ad avà, lu regnu di li celi s’ acquista cun la forza, e lu si piglianu l’ omi violenti. 13 Tutti li prufeti, e la legghie hannu prufetizatu finu a l’ arrivu di Ghiuvanni: 14 E se la vulete capì, ellu è quellu Alia, che ha da vena. 15 Che quellu, che ha l’ arechie per senta, ch’ ellu senti. 16 Ma a quale paragunaragghiu questa ghienerazione? Si sumiglia a li zitelli, che pusandu in piazza, chiamanu li cumpagni, 17 Dicendu: Avemu sunatu, e nun avete ballatu: avemu cantatu piagnisteri, e nun avete piantu. 18 Perchè è ghiuntu Ghiuvanni, che nun magnava, ne biia, ed elli diciunu: Ha lu dimoniu in corpu. 19 È vinutu lu Figliolu di l’ omu, che magna, e che bee, ed elli diciunu: Eccu un magnone, e un biitore di vinu, amicu di li pubblicani e di li peccatori. E la sapienza è stata ghiustificata da li so’ figlioli. 20 Allora incuminciò a rimpruvarà le città, in le quali avia fattu assai miraculi, di nun avè fattu penitenza. 21 Disgrazia la toia, o Corozain, guai a te, Betsaida: perchè, se fussinu stati fatti in Tiru, ed in Sidone li miraculi, che so’ stati fatti in voi, è ghià gran tempu, ch’ elli aurianu fattu penitenza cun lu ciliciu e cun la cenara. 22 Vi dicu in verità: In lu ghiornu di lu ghiudiziu sarà più perdunatu a Tiru, ed a Sidone che a voi. 23 E tu, Cafarnau, t’ alzarè tu sempre finu a lu celu? falarè finu a l’ infernu: perchè, se eranu stati fatti in Soduma li miraculi, che sonu stati fatti in te, forze ch’ ella si staria ritta a li ghiorni d’ oghi. 24 Ed è perciò, ch’ eiu vi dicu, che in lu ghiornu di lu ghiudiziu sarà più perdunatu a Soduma che a te. 25 In quellu tempu Ghiesù rispundendu disse: Ti ringraziu, o Babbu, Signore di lu celu e di la terra, perchè hai tinute nascoste ste cose a li sapienti ed a li prudenti, e l’ hai rivelate a li chiuculucci. 26 Cusì è, o Babbu: perchè cusì t’ ha piaciutu. 27 Tutte le cose mi so’ state date da u me Babbu. E nissunu cunosce u Figliolu, se nun è u Babbu: nè alcunu cunosce u Babbu, se nun è u Figliolu, e quellu, a lu quale u Figliolu vurrà fallu cunoscia. 28 Vinite pressu di me, voi tutti, che suffrite, e sete aggravati, ed eiu vi daragghiu ristoru. 29 Pigliate sopra di voi lu me pesu, ed imparate da me, perchè so’ docile ed umile di core: e truvarete la pace di le vostre anime. 30 Perchè lu me pesu è dolce, e lu me caricu è ligghieru. |
Published in London in 1861.
British & Foreign Bible Society