Matteu 10 - Lu Santu Vanghielu di Ghiesù Cristu Secondu Matteiu 1861CAP. X. 1 Ed avendu chiamatu li so’ dodici discipuli, li dette lu putere su li spiriti impuri, affinchè putessinu scaccià, e guarì ogni langore, ed ogni infirmità. 2 Eccu li nomi di li dodici Apostuli. Lu primu è Simone, dettu Petru, ed Andria lu so fratellu, 3 Ghiacumu figliolu di Zebedeiu, e Ghiuvanni lu so fratellu, Filippu, e Bartulumeiu, Tumagiu, e Matteiu pubblicanu, Ghiacumu figliolu d’ Alfeiu, e Taddeiu, 4 Simone Cananeiu, e Ghiuda Iscariota, quellu poi, che lu tradì. 5 Ghiesù inviò questi dodici; cumandanduli, e dicenduli: Nun andarete fra li ghientili, nun intrarete nela città di li Samaritani: 6 Ma piutostu andate versu le pecure d’ Isdraellu, che si so’ perdute. 7 Ed andandu predicate, dicendu: Lu regnu di li celi è vicinu. 8 Curate l’ infermi, risuscitate li morti, mundate li leprosi, scacciate li dimonii: date gratuitamente quellu, che avete ricivutu gratuitamente. 9 Nun tinete nè oru, nè arghientu, nè dinaru in borza: 10 Nè bisacce pe lu viagghiu, nè dui vistiti, nè scarpe, nè bastone. Lu travagliatore si merita lu so cibu. 11 Quandu intrarete in una città, o in un paese, infurmativi di quellu, che è lu più degnu: e stativine da ellu, finchè vi ne andiate. 12 Quandu intrarete in la casa, salutatila, dicendu: Che la pace sii in questa casa. 13 E se quella casa n’ è degna, la vostra pace andarà sopra di ella: ma se ella nun è degna, la vostra pace turnarà a voi. 14 E se qualchidunu nun vi ricivarà, o nun starà a senta li vostri discorsi: surtendu voi da quella casa, o da quella città, scuzzulate la pula di li vostri pedi. 15 Vi dicu in verità: In lu ghiornu di lu ghiudiziu ci sarà più indulghienza per le città di Soduma, e di Gumorra, che per quella città. 16 Eccu eiu vi mandu come pecure a mezu a li lupi. Adunque siate prudenti come sarpenti, e semplici come culombe. 17 Adunque guardativi da l’ omini. Vi chiamarannu in le so’ adunanze, e vi frustarannu nele so’ sinagoghe: 18 E sarete cundutti per causa mea dinnanzi a li presidenti, ed a li re, come tistimonii contra d’ elli, e contra le nazioni. 19 Quandu poi vi trascinarannu dinnanzi ad elli, nun pensarete cosa avete da dì, nè in qual modu avete da parlà: vi sarà datu in quellu mumentu cosa avete da dì. 20 Perchè nun sete voi, che parlate, ma lu Spiritu di lu vostru Babbu, che parla in voi. 21 U fratellu darà lu fratellu a la morte, lu babbu darà u figliolu: e li figlioli si rivultarannu contra li ghienitori, e li farannu mora: 22 E sarete in odiu a tutti per causa di lu me nome: ma quellu, che tinirà finu a la fine, quellu sarà salvu. 23 Quandu vi perseguitarannu in una città, fugghite in un’ altra. Vi dicu in verità, nun aurete corsu tutte le città d’ Isdraellu, prima che nun venghi lu Figliolu di l’ omu. 24 Lu discipulu nun è mica sopra a lu maestru, nè u servu sopra a u patrone. 25 Basta a lu discipulu, ch’ ellu sii come lu so maestru, ed a lu servu, ch’ ellu sii come u so patrone. S’ elli hannu chiamatu a Belzebù lu babbu di famiglia: quantu più chiamarannu li soi servitori? 26 Nun abbiate dunque nissun timore d’ elli. Perchè nun v’ è nulla di nascostu, che nun sii rivelatu: e nulla di piattu, che nun venghi a sapessi. 27 Ciò, che vi dicu in lu scuru, voi ditilu in piena luce: e quellu, che vi vene dettu in l’ arechia, predicatilu in sopra a li tetti. 28 Nun timete quelli, che ammazzanu u corpu, perchè nun ponnu ammazzà l’ anima: ma piutostu timete quellu, che po perda nel’ infernu l’ anima, e u corpu. 29 Nun è veru, che dui passule si vendunu una quattrina: e una d’ elle nun casca su la terra senza la vuluntà di lu vostru Babbu? 30 Ma li capelli di lu vostru capu so’ tutti cuntati. 31 Nun timete dunque nulla: avete più prezzu, che molte passule. 32 Adunque quellu, che mi cunfessarà davanti a l’ omi, eiu u cunfessaragghiu davanti a u me Babbu, ch’ è in li celi: 33 Ma quellu, che mi aurà rinigatu davanti a l’ omi, ed eiu u rinigaragghiu davanti a u me Babbu, ch’ è in li celi. 34 Nun vi pensate, che sii ghiuntu a metta la pace sopra la terra: nun sonu ghiuntu a metta la pace, ma la guerra. 35 Ed in fattu so’ ghiuntu per divida lu figliolu da lu babbu, la figliola da la mamma, la nora da la sociara: 36 E nimici di l’ omu sarannu li proprii dumestici. 37 Quellu, che ama u so Babbu o a so mamma più di me, nun è degnu di me: e quellu, che ama u figliolu o a figliola più di me, nun è degnu di me. 38 E quellu, che nun piglia la so croce, e nun mi seguiteghia, nun è degnu di me. 39 Quellu, che tene contu di la so vita, la perdarà: e quellu, che aurà perdutu la so vita per me, la salvarà. 40 Quellu, che vi riceve, mi riceve: e quellu, che mi riceve, riceve quellu, che m’ ha mandatu. 41 Quellu, che riceve lu prufeta come prufeta, ricivarà la ricumpenza di lu prufeta: e quellu, che ricivarà u ghiustu come ghiustu, ricivarà a ricumpenza di u ghiustu. 42 Ed eiu vi dicu in verità, che quellu, che aurà datu sulamente una tazza d’ acqua fresca a lu più chiucu di questi a titulu di discipulu, nun perdarà la so ricumpenza. |
Published in London in 1861.
British & Foreign Bible Society