Zaharia 7 - Biblia Traducerea Fidela 2015

¹ Și s-a întâmplat că, în anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul DOMNULUI a venit la Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, în luna Chislev,

² Când ei trimiseseră la casa lui Dumnezeu pe Șarețer și pe Reghem-Melec și pe oamenii lor, pentru a se ruga înaintea DOMNULUI;

³ Și să vorbească preoților, care erau în casa DOMNULUI oștirilor, și profeților, spunând: Să plâng în luna a cincea, punându-mă deoparte, precum am făcut acești atât de mulți ani?

⁴ Atunci cuvântul DOMNULUI oștirilor a venit la mine, spunând:

⁵ Vorbește întregului popor al țării și preoților, spunând: Când ați postit și ați jelit în luna a cincea și în luna a șaptea, în acești șaptezeci de ani, cu adevărat ați postit pentru mine, chiar pentru mine?

⁶ Și când ați mâncat și ați băut, nu ați mâncat și nu ați băut pentru voi înșivă?

⁷ Nu trebuia să auziți cuvintele pe care DOMNUL le-a strigat prin profeții dinainte, când Ierusalimul era locuit și în prosperitate, și cetățile lui de jur împrejurul lui, când oamenii locuiau partea de sud și câmpia?

⁸ Și cuvântul DOMNULUI a venit la Zaharia, spunând:

⁹ Astfel vorbește DOMNUL oștirilor, spunând: Faceți judecată adevărată și arătați milă și mângâieri, fiecare om fratelui său;

¹⁰ Și nu oprimați nici pe văduvă, nici pe cel fără tată, nici pe străin, nici pe cel sărac; și nimeni dintre voi să nu își închipuie răul în inima sa, împotriva fratelui său.

¹¹ Dar ei au refuzat să dea ascultare și și-au tras umărul și și-au astupat urechile, ca să nu audă.

¹² Da, și-au făcut inima ca o piatră de diamant, ca nu cumva să asculte legea și cuvintele pe care DOMNUL oștirilor le-a trimis în duhul său, prin profeții dinainte; de aceea a venit o mare furie de la DOMNUL oștirilor.

¹³ De aceea s-a întâmplat că, pe când el striga totuși ei au refuzat să audă; tot astfel, ei au strigat și eu am refuzat să aud, spune DOMNUL oștirilor;

¹⁴ Ci i-am împrăștiat cu un vârtej de vânt printre toate națiunile pe care nu le cunoșteau. Astfel țara a fost pustie după ei, încât nimeni nu trecea prin ea, nici nu se întorcea din ea; fiindcă ei au pustiit țara cea plăcută.