Psalmi 94 - Biblia în versuri 2014

¹ O, Domn al răzbunărilor,

² Tu – care ești judecător Peste acest pământ – grăbește Și o răsplată dăruiește, La toți cei mândri, potrivit Cu ceea ce au săvârșit!

³ Până când au să izbutească Numai cei răi să biruiască?

⁴ Ei țin mărețe cuvântări, Trufași sunt pe-ale lor cărări, Căci toți cei care făptuiesc Doar lucruri rele, se fălesc.

⁵ Privește Doamne-al Tău popor: Zdrobit este de răul lor, Pentru că-ntreaga-Ți moștenire Robită e de asuprire.

⁶ Cei răi se dovedesc haini. Pe văduve, orfani, străini Ei Îi ucid, zicând mereu

⁷ Că „Al lui Iacov Dumnezeu Nu vede și nu ia aminte!”.

⁸ Dar învățați odată minte, Nebunilor! Când o să știți Și voi să vă înțelepțiți?

⁹ Acela care a sădit Urechea, nu a auzit? Cel care, ochiul, l-a făcut, Se poate să nu fi văzut?

¹⁰ Cel care e judecător Al tuturor neamurilor Și cari știință dăruiește, Gândiți voi că nu pedepsește?

¹¹ Deșertăciunea gândului Aflat în mintea omului E cunoscută, tot mereu, De către Domnul Dumnezeu.

¹² Ferice e de omul care, Parte – de-a Ta pedeapsă – are Și de cel care – ne-ncetat – Doamne, de Tine-i învățat În Legea Ta și-l întărești

¹³ Astfel, ca să îl liniștești În zilele necazului Ce se abat asupra lui, Până când groapa destinată, Pentru cel rău, va fi săpată!

¹⁴ Căci Dumnezeu e-ndurător Și nu-Și lasă al Său popor, Pentru că Lui nu-I stă în fire Să-Și lase a Sa moștenire.

¹⁵ Cândva, va fi o judecată, Iar cei cu inima curată, Drept bună, au să o găsească.

¹⁶ Dar cine-o să mă sprijinească Și împotriva răilor, O să îmi deie ajutor?

¹⁷ Eu știu că dacă Dumnezeu Nu ar fi ajutorul meu, De mult sufletu-mi – negreșit – Printre cei morți s-ar fi găsit!

¹⁸ Când zic – cuprins de un fior – „Se clatină al meu picior!”, Tu Doamne-n bunătatea-Ți mare, Mă sprijinești fără-ncetare.

¹⁹ Când gânduri negre năvălesc Asupra mea și mă muncesc, Tu, Doamne, Mă înviorezi În suflet, căci le-ndepărtezi Cu mângâierea ce mi-o dai.

²⁰ Cei răi, crezi că vor vrea să stai Pe al lor scaun de domnie, Când ei – așa precum se știe – La adăpostul legii fac Nelegiuiri, pe al lor plac?

²¹ Cei răi, cu toții, se adună Să uneltească împreună În contra celor ce-s vădiți Precum că sunt neprihăniți. Ei osândesc, neîncetat, Doar sângele nevinovat.

²² Dar Domnul este turnul meu Unde scăpare găsesc eu, Căci stâncă, El S-a dovedit Pe care m-am adăpostit.

²³ Cei răi ajunge-vor să cadă, Nelegiuirii lor, drept pradă, Căci Domnu-i va zdrobi, ușor, Chiar prin nelegiuirea lor. Cei răi, zdrobiți, vor fi mereu, De-al nostru Domn și Dumnezeu.