Psalmi 33 - Biblia în versuri 2014

¹ Neprihăniților, mereu, Vă bucurați în Dumnezeu! Celor care sunt dovediți Că oameni sunt neprihăniți, Le șade bine o cântare De laudă, la fiecare.

² Cu harfa, să Îl lăudați Pe Domnul și să Îi cântați Cu alăuta – cu cea care, În număr, zece coarde are.

³ Vreau, un îndemn să vă dau vouă: Să-I faceți o cântare nouă! Să cânte firul strunelor Și glasurile tuturor!

⁴ Iată, Cuvântul Domnului E-adevărat. Lucrarea Lui Înfăptuită o să fie După a Lui credincioșie.

⁵ Dreptatea și neprihănirea Avut-au parte de iubirea Cea mare a lui Dumnezeu. Pământul e umplut, mereu, De bunătatea Domnului,

⁶ Căci numai prin Cuvântul Lui – Făcute – cerurile sânt. Oștirea lor, Domnul Cel Sfânt – Pe ale cerurilor cale – Doar cu suflarea gurii Sale, Necontenit, le sprijinește.

⁷ El, în morman, îngrămădește Și apele acelea care Se află adunate-n mare. Adâncurile le adună Ca în cămări El să le pună.

⁸ Pământul tot, de Dumnezeu, Teamă să aibă, tot mereu, Iar oamenii pământului Să tremure în fața Lui!

⁹ Totul e după-a Lui voință: Când poruncește, i-a ființă Ceea ce-a zis – precum Îi place – Căci ce va zice, se va face.

¹⁰ Al Neamurilor sfat, mereu, O să-l răstoarne Dumnezeu, Iar planul care l-au gândit Popoarele, e nimicit.

¹¹ Dar sfatul Domnului, se știe Că, dăinuiește pe vecie, Iar planul Său se dovedește – Din neam, în neam – că se-mplinește.

¹² Ferice de poporul care, Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are! Ferice dar, poporului Cari este moștenirea Lui!

¹³ Din ceruri, Domnul Își rotește Privirile și izbăvește Pe fiii omului ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

¹⁴ Vede – din locuința Lui – Ființele pământului.

¹⁵ El, inima, le întărește La toți și-apoi, El urmărește Faptele lor, neîncetat.

¹⁶ Scăparea unui împărat Nu e-n mulțimea oștilor; Scăpările vitejilor, De-a lor putere nu-s legate;

¹⁷ De-asemenea, calul nu poate Ca să aducă chezășie Că biruință o să fie, Iar vlaga lui nu va putea Ca izbăvirea să o dea.

¹⁸ Iată că ochiul Domnului Privește-asupra omului Care, de El, știe-a se teme, Și peste cei ce-n orice vreme În bunătatea Lui arată Că-și au nădejdea-ncredințată,

¹⁹ Pentru a fi astfel scăpați De moarte și spre-a fi lăsați Cu viață-atunci când peste ei Se-abate valul foametei.

²⁰ Sufletul nostru, cât trăiește, În Domnul doar, nădăjduiește. Domnul ne este Ajutor Și Scut ne e, ocrotitor.

²¹ Inima noastră-n Dumnezeu Găsește bucurii, mereu, Căci ale noastre-ncrederi sânt Puse în al Său Nume Sfânt.

²² Doamne, pogoară peste noi, A Ta-ndurare mai apoi, Așa precum nădăjduim Ca de la Tine s-o primim!