Psalmi 108 - Biblia în versuri 2014

Drept o cântare se arată

¹ Gata mi-e inima, mereu, De a-I cânta lui Dumnezeu! În fața Lui, mereu, voi sta: Din instrumente voi cânta, Căci Dumnezeu, necontenit, Drept slava mea, S-a dovedit.

² Voi harfe și voi alăute, Haideți, treziți-vă dar, iute! Mă voi trezi, mă voi trezi! Mă voi trezi, în zori de zi!

³ Pe Dumnezeul nostru mare, Îl laud eu, printre popoare, Iar printre neamuri câte sânt, Ale Lui laude le cânt.

⁴ Căci bunătatea Domnului Ajunge-n ‘naltul cerului. Credincioșia-I, ne-ncetat, Până la nori, s-a ridicat.

⁵ Doamne, ascultă ce îți cer: Te rog, Te-nalță peste cer, Iar slava Ta să se întindă Și-ntreg pământul să-l cuprindă!

⁶ Pentru-a putea fi izbăviți Cei care Îți sunt prea iubiți, Prin dreapta Ta Tu scapă-ne, Degrabă, și ascultă-ne!

⁷ Iată că glasul Domnului Vorbit-a, în sfințenia Lui: „Nu mai e mult și biruiesc: Sihemul am să-l împărțesc Și-am să măsor ținutul tot, Cari este al văii Sucot.

⁸ Ținutul Galaadului Se dovedește-al Domnului. Al Meu, Manase se arată, Iar Efraimul – totodată – Tărie-i e, capului Meu. Iuda Îmi este, tot mereu, Al Meu toiag de cârmuire.

⁹ Despre Moab, să aveți știre Că drept lighean, Eu l-am luat, Ce-Mi este bun pentru spălat. Peste Edom – luați aminte – Arunc a Mea încălțăminte. Iar peste țara cea pe care Neamul de Filisteni o are, Scot chiote de veselie Și strigăte de bucurie!”

¹⁰ Dar cine e acela care Mă va lua pe mine, oare, Să văd cetatea întărită, Cu ziduri ‘nalte-mprejmuită? Dar cine e acela care, Către Edom mă duce, oare?

¹¹ Nu ești Tu Doamne, oare-Acel Care ne-ai lepădat și-astfel, Oștirea noastră nu voiești, În bătălie s-o-nsoțești?

¹² Nu Îți întoarce-al Tău obraz, Ci ajutor dă-ne-n necaz, Căci ajutorul omului Zadarnic e, ca truda lui.

¹³ Doar Dumnezeu e-Acela cari Ne-ajută-a face isprăvi mari. Vrăjmașii o să ni-i zdrobească Și are să își nimicească.