Matei 6 - Biblia în versuri 2014

Despre milostenie și rugăciune

¹ „Seama luați și-atenți să fiți, Ca nu cumva să vă-mpliniți Neprihănirea-n fața lor – A lumii, a oamenilor. Nu ei trebuie să vă creadă Neprihăniți, ci să vă vadă Al vostru Tată. El va ști Cum trebuie-a vă răsplăti.

² Tu, milostenie, când faci, Fă-o în liniște – deci taci; Nu trâmbița ce ai făcut, De lume, ca să fii știut. Așa fac doar fățarnicii – Ei și-au luat răsplata – ci

³ Când milostenie vei face – Ca Domnului să-I poată place – Să faci așa ca stânga ta, Să n-afle ce-a făcut dreapta.

⁴ Fă-ți milostenia în ascuns, Căci doar așa vei fi ajuns, De răsplătirea Domnului.

⁵ De-asemeni, când vă rugați Lui, Să nu fiți cum sunt cei fățarnici, Adică-n rugăciune harnici – În sinagogi și-n colț de stradă – Numai ca lumea să îi vadă; Vă spun că și-au luat răsplata.

⁶ Când ești, de rugăciune, gata, Intră la tine-n odăiță Și-ncuie ușa. Cu credință, Te roagă Tatălui tău, care Este-n ascuns, fiindcă are Să-ți răsplătească, îndeajuns, Pentru că vede, în ascuns.”

Tatăl nostru – Iertarea greșelilor

⁷ „Când vă rugați, să nu vorbiți Prea mult; să nu bolborosiți Aceleași vorbe ca și cei Care-s păgâni; căci numai ei Gândesc că rugile-s primite, De-s multe vorbele rostite.

⁸ Nu fiți asemeni lor, ci iată, Tot ce doriți, al vostru Tată Cunoaște, până nici măcar, Voi n-ați cerut. Ascultați dar, Cum trebuie să vă rugați,

⁹ De vreți ca să fiți ascultați: „Tată din cer, sfințit să fie Măritu-Ți Nume, pe vecie!

¹⁰ Să vină-mpărăția Ta Și să se facă voia Ta, Precum în cerul Tău cel sfânt, La fel și-aici – jos – pe pământ.

¹¹ Pâinea, de toate zilele, Să ne-o dai azi. Greșelile Înfăptuite, Te rugăm,

¹² Să ni le ierți, precum iertăm Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.

¹³ Să nu ne lași, ca ispitiți, Să fim, ci Tu ne izbăvește, De cel rău, și ne mântuiește, Căci a Ta e împărățirea, Slava, puterea și mărirea. Toate, doar Ție-Ți aparțin, În vecii vecilor. Amin!”

¹⁴ Iertând pe cei ce v-au greșit, Și voi, iertare-ați dobândit,

¹⁵ Căci dacă voi n-o să iertați, Iertare, n-o să căpătați.”

Despre post

¹⁶ „În vremea-n care voi postiți, Nu vreau să vă schimonosiți Fața, precum cei ce voiesc S-arete lumii că postesc, Căci ei, răsplata, și-au primit!

¹⁷ Tu fii dar, astfel, pregătit, Ca să postești: îți spală fața, Și unge-ți părul dimineața! Nu lumea trebuie să vadă Cum că postești și să te creadă,

¹⁸ Ci trebuie ca Tatăl tău Să vadă, iar din cerul Său, Fii sigur că-ți va răsplăti, Dacă-n acest fel vei posti.”

Adevăratele comori – Neputința de a sluji la doi stăpâni – Grijile și îngrijorările

¹⁹ „Comori, nu strânge pe pământ, Unde, amenințate sânt: De hoți, pot ele-a fi furate, Și de rugini pot fi mâncate.

²⁰ În cer, să-ți strângi, comori. Aici, N-au să le fure hoții, nici Rugina nu le va păta.

²¹ Acolo e inima ta, Unde, comoara, ți-e ascunsă.

²² În trup, lumina e pătrunsă, Prin ochi. Când ochiu-i sănătos, Întregul trup este voios, Căci, în lumină, e scăldat.

²³ Când ochiu-i rău, e-ntunecat Tot corpul; iar atuncea, oare, Cât va putea a fi de mare, Întunecimea trupului, Când neagră e lumina lui?

²⁴ Nimeni nu poate să slujească La doi stăpâni – o să-ndrăgească Mai mult pe unul. Pe-amândoi Nu-i va sluji la fel. Iar voi Nu-L veți sluji pe Dumnezeu Și pe Mamona – vă spun Eu!

²⁵ De viață, nu vă-ngrijorați Gândindu-vă ce-o să mâncați Sau ce-o să beți. De trup, la fel: Să nu vă-ngrijorați de el, Gândindu-vă ce-o să purtați, Cu ce anume vă-mbrăcați. Prețul pe cari viața îl are, Decât al hranei, nu-i mai mare? Și nu e prețul trupului Mai mare decât straiul lui?

²⁶ În jurul vost’, privit-ați oare? Uitați-vă la zburătoare: Ele, nicicând, n-au semănat, Nici în grânar, n-au adunat. Și totuși, iată că trăiesc, Căci Tatăl vostru Cel ceresc, Hrană, le dă și lor. Și-apoi, Nu sunteți mult mai de preț voi?

²⁷ Dar cine și-a adăugat Un cot – fiind îngrijorat – La înălțimea lui? De ce

²⁸ Vă-ngrijorați, gândind cu ce O să vă îmbrăcați? Priviți La crinii de pe câmp! Să știți

²⁹ Că nici măcar un domnitor – Nici Solomon – asemeni lor, N-a fost vreodată-mpodobit.

³⁰ Deci, dacă Domnul a gătit, Azi, iarba care mâine nu-i, Atunci, pe voi, ce-n fața Lui, Sunteți, cu mult, mai prețuiți,

³¹ N-o să vă-mbrace? Nu gândiți: „Ce o să bem? Ce vom mânca?” Sau „Cu ce ne vom îmbrăca?”.

³² Toate acestea-s căutate, De neamuri. Ele vă sunt date De Tatăl vostru, care știe De ce anume o să fie Nevoie. Acum, ascultați:

³³ Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.

³⁴ Să nu vă-ngrijorați – aș vrea – De ziua de mâine, căci ea, De sine, se va îngrozi. Destul necaz e într-o zi!”