Iov 26 - Biblia în versuri 2014

Răspunsul lui Iov

¹ În ochi, adânc, Iov l-a privit Și-apoi la rându-i a vorbit:

² „Ce bine, slăbiciunii, știi, În ajutor ca să îi vii! Cum știi să dai ajutorare, Celui care, putere, n-are!

³ Ce bune sfaturi, știi să dai Și ce frumoase vorbe ai Tu, pentru cel nepriceput! Acuma numai, am văzut Eu, ce belșug de-nțelepciune Scoți la iveală! Te rog, spune:

⁴ Vorbele tale, îndreptate Spre cine sunt și, de se poate, Al cui e duhul ce vorbește Prin tine și te stăpânește?

⁵ Sub ape, umbre sar speriate Și ale lor ființe, toate, Își poartă tremurul, mereu, Văzute doar de Dumnezeu.

⁶ Domnul este stăpânul sorții Și-n față-I, locuința morții E goală; făr’ acoperiș, Adâncul n-are ascunziș

⁷ ‘Naintea Lui. El a întins Al miazănopții necuprins, Asupra golului și-apoi, Și-a-ntors privirile spre noi: Acest pământ, El l-a luat Și peste hău l-a așezat. Chiar dacă pe nimic el șade, Din locul său nicicând nu cade.

⁸ El leagă apa ploilor În nori; sub greutatea lor, Norii rezistă – nu se sparg.

⁹ Acoperă, în al Său larg, Cu nori, scaunu-I de domnie.

¹⁰ A tras o boltă – cum se știe – Pe fața apelor. Știm iar, Cum că a stabilit hotar Între lumină și-ntuneric – Le-a despărțit El, Cel Puternic.

¹¹ Se mișcă stâlpii cerului, Speriați de-amenințarea Lui.

¹² Prin forța Lui, e tulburată A mării apă și, sfărmată, De-a Sa pricepere-i apoi, Furia ei. Vedem și noi

¹³ Cum norii îi îndepărtează Suflarea-I și înseninează Bolta cerească. Mâna Lui Oprește graba șarpelui Fugar, pe care îl străpunge.

¹⁴ Iar ceea ce la noi ajunge Din măreția forței Sale, Sunt doar hotare – margini ale Cărărilor lui Dumnezeu – Iar tot ceea ce simțesc eu – Și-asemeni voi – e-o adiere, E doar o mică mângâiere! Deci sub întinsul zărilor, S-asculte al lucrărilor Lui Dumnezeu tunet puternic, Cine-ar putea să fie vrednic?”