2 Regi 1 - Biblia în versuri 2014

ȘIRUL ÎMPĂRAȚILOR LUI IUDA ȘI ÎMPĂRAȚILOR LUI ISRAEL DE LA IOSAFAT ȘI MOARTEA LUI AHAB PÂNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI ISRAEL Boala lui Ahazia și moartea lui

¹ Ahab, cel care a domnit Peste Israel, a murit. Îndată, după moartea lui, În contra Israelului, Moabul tot s-a ridicat.

² Ahazia era-mpărat Și în Samaria șezuse. De la fereastră, el căzuse, Printre zăbrelele pe care Odaia sa, de sus, le are. Din căzătură, s-a lovit Și foarte rău s-a-mbolnăvit. Îndată, soli, el a chemat La sine și a cuvântat: „La Bal-Zebub – la cel pe care, Ecronul, dumnezeu, îl are – Degrabă, vreau să mergeți voi, Ca să îl întrebați apoi, Ce se va întâmpla cu mine, Dacă mă voi mai face bine.”

³ Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Scoală și du-te-n graba mare, În fața solilor pe care I-a trimis cel cari, împărat, Este-n Samaria aflat. Când înaintea lor sosești, În acest fel să le vorbești: „Nu este – și n-a fost, mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce lui Bal-Zebub apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi?

⁴ Pentru că astfel v-ați purtat, Mergeți și spuneți la-mpărat: „Din patu-n care te-ai suit, N-ai să cobori, căci – negreșit – Tu vei muri.” Ili-apoi Plecă, iar solii, înapoi,

⁵ Se-ntoarseră, la împărat. Ahazia i-a întrebat, Îndată de cum i-a zărit: „Așa de iute ați venit?”

⁶ Ei au răspuns: „Pe drum eram Și spre Ecron ne îndreptam. Un om, atuncea, ne-a ieșit În cale și-astfel ne-a vorbit: „Întoarceți-vă înapoi, La împăratul vost’ și-apoi, În felu-acesta să-i vorbiți, În fața lui, când vă găsiți: „Nu este – și n-a fost mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce, lui Bal-Zebub, apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi? Pentru că astfel v-ați purtat, Mergeți și spuneți, la-mpărat: „Din patu-n care te-ai suit, N-ai să cobori, căci – negreșit – Tu vei muri. Cuvântul meu, E spus de către Dumnezeu!”

⁷ Ahazia a întrebat: „Să-mi spuneți, cum a arătat, La-nfățișare, omu-acel?”

⁸ Ei au răspuns: „Avea, pe el, Mantaua care-l învelea, Iar peste mijloc, o curea. Mantaua, precum am văzut, Din păr, credem că s-a făcut.” „Ilie e, de neam Tișbit” – Zise Ahazia grăbit.

⁹ Îndată, împăratu-a pus Un căpitan care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci, peste cincizeci, stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit: „Hei tu, om al lui Dumnezeu! Te cheamă împăratul meu! Pogoară-te la el, cu mine!”

¹⁰ Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.

¹¹ Ahazia, apoi, a pus Alt căpitan care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci peste cincizeci stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit: „Hei tu, om al lui Dumnezeu! Te cheamă împăratul meu! Pogoară-te la el, cu mine!”

¹² Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie, pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.

¹³ Ahazia, din nou, a pus Alt căpitan, care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci peste cincizeci stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit, După ce-ntâi i s-a-nchinat Și-n fața lui a-ngenunchiat: „Tu ești om al lui Dumnezeu. Pentru-a mea viață, te rog eu, Și pentru cei ce sunt cu mine. Scumpă să fie – pentru tine – Viețile noastre. Am văzut

¹⁴ Prea bine, ceea ce-ai făcut, Cu cei cincizeci care-au venit Întâi. Cu toții au pierit, Când a căzut, din ceruri, foc. De-asemeni, au pierit pe loc, Ceilalți cincizeci care-au venit, Pe urma lor și ți-au vorbit. Acuma însă, viața mea – Și-a oamenilor mei – aș vrea, Scumpă să fie, pentru tine. Te rog, să te pogori, cu mine!”

¹⁵ Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Pogoară-te cu omu-acel, Iar frică, să nu ai, de el.” Ilie-atuncea a plecat Cu căpitanul, la-mpărat.

¹⁶ În fața lui, când a sosit, În felu-acesta a vorbit: „La Bal-Zebub – la cel pe care Drept dumnezeu, Ecronu-l are – Soli ai trimis, voind astfel, Să afli ce-ți va spune el, Deși în țară, tot mereu, Se află Domnul Dumnezeu. Pentru că astfel te-ai purtat, Nu vei mai coborî din pat, Căci moartea te va fi răpus.”

¹⁷ Așa a fost, precum a spus: Ahazia a și murit, După cuvântul cel rostit De către Domnul, prin Ilie. În locul lui, la-mpărăție, Ioram, în urmă, a venit. Când a-nceput el de-a domnit, În Iuda sta Ioram, cel care, Pe Iosafat, părinte-l are. Doi ani, acest Ioram avea, De când în Iuda stăpânea. Ahazia – cum e știut – Nici un fecior nu a avut.

¹⁸ Dar faptele ce-au fost făcute De-Ahazia, nu sunt trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari în Israel au venit Și peste el au stăpânit?